Archive | Rochie RSS feed for this section
Aside

Trash the dress

30 Sep

Dupa nunta, urmeaza o luna de miere. Am scris despre ea. In doua parti. Dar dupa luna de miere, urmeaza o sesiune trash the dress. Pentru cine vrea. Pentru cine vrea niste fotografii si niste amintiri in plus. Si pentru cine nu are probleme cu distrugerea rochiei. Asa cum ii zice si titlul, trash the dress inseamna sa nenorocesti rochia. De mireasa, ca despre ea vorbim. Ca oricum n-o mai porti. Si oricum va sta in dulap pana la adanci batraneti. Sau se va imbraca fi-ta cu ea. Doar din curiozitate. Ca cel mai probabil o sa vrea si ea rochia ei. Sau poate chiar ii va placea a ta. In acest caz, ghinion. Sau poate se va putea transforma. Pana atunci insa, traiesti momentul si mai razi putin la cadru. Ca e placut si amuzant. Cel putin asa a fost pentru  noi.

Ca locatie ne-am ales Vulcanii Noroiosi si ca fotograf, acelasi Radu rabdator si cu multa aparatura la pachet.

This slideshow requires JavaScript.

Nu a fost trash the dress 100%. Rochia e in continuare purtabila. Doar ce-am taiat din ea o bucata.

Dar a fost fun. Am avut si ceva martori la un moment dat. Si am avut-o si pe Zoe in burta.

jenny packham

5 Jan

parca parca numele imi spune ceva. jenny packham.

doar ca atunci cand trebuia nu am cautat-o, pentru ca am uitat de ea. sau poate atunci nici nu stiam de ea. acum as alege cate ceva. sau as combina una-alta.

stiu acum si dau mai departe. de preturi insa nu stiu, dar nici nu as vrea. ha!

jenny packham este o designerita care face rochii interesante. mai simple, mai glam, mai contemporane, mai sofisticate. dupa gust.

la care se adauga si accesorii. la fel de interesante.

de altfel, se pare ca aceste creatii (rochii de nunta, dar si rochii de seara) au fost purtate de doamne importante. doamne precum Elizabeth Hurley, Kate Middleton, Angelina Jolie, Katy Perry sau Eva Longoria. atat de importante, incat am simtit nevoia sa le scriu numele corespunzator, cu litere mari.

niste mostre de eleganta si sofisticareala:

This slideshow requires JavaScript.

iar magazinul cu accesorii e aici.

new york-ul

16 Aug

This slideshow requires JavaScript.

a fost o nebunie. o nebunie placuta, extraordinara. oare sa fi fost cea mai frumoasa nebunie de pana acum?!

new york este incredibil de atragator. ramai cu gandul la el pe viata. l-am visat mult si bine inainte sa-l vizitam si nu mi-a dezamagit asteptarile. ba chiar mi le-a depasit. m-a dat pe spate. cum sa descriu toata fascinatia?

‘iesi afara copile si rade la soare, doar s-o indrepta vremea” s-a transformat pentru mine in ‘iesi si vezi cum iti zambeste ny-ul de-ti schimba starea de spirit’. oare cat la % contribuie la toata nebunia asta oamenii, cat la % cladirile, cat la % filmele? ce face ca atmosfera asta din ny sa iti ramana in cap drept cel mai minunat sentiment trait vreodata? exceptand ziua cununiei civile, in care m-au trecut toate caldurile si fluturii, perioada ny a fost the best so far. poate pentru ca a fost si luna de miere. dar poate si pentru ca a fost new york, pur si simplu.

am profitat de cele 9 zile la maxim. am profitat de picioare, de memorie, de bani, de hotel, de terase, de muzee, de oferte, de mancare, de senzatie, de perioada si caldura. am profitat unul de altul.

si culmea ca nu doar pe mine m-a uluit experienta. l-a cam uimit si pe el. care nu credea ca avem ce sa facem atata timp in ny. cum ce sa facem? am explorat mult si bine. si tot am o lista in bookmarks cu next to do in ny. caci sper si simt ca fi o next time. nu stiu peste cat timp, dar trebuie. poate la nunta de 20 de ani.

si deci in ny am facut cam asta:

am vizitat muzee – moma mi-a mers la suflet. apoi the met, apoi guggenheim-ul.

am vizitat locuri – statuia libertatii, empire state building, times square (de mai multe ori, ca sa casc gura si ziua si noaptea, sa vad reclamele si sa stau sa simt agitatia), nbc studios (cu tot cu guided tour si oprire de o ora la gift shop – raionul friends mi-a umplut bagajul cu niste rame foto, magneti central perk si o perna in forma de cana), rockefeller center, lincoln center, carnegie hall, ellis island, madison avenue, casa lui humphrey bogart, union square, canalul facut faimos de marylin monroe, studio 54 (acum un fel de cinema si sala de spectacole, dar inchis pe timp de vara), grand central station (m-am pus in locul flash mob-istilor, iar la iesire am realizat ca se intampla 90% ca in vis – podul era pe stanga, nu pe dreapta – jur), port authority, highline park (nice), bryant park (as tinde sa zic cel mai dragut parc – in plus, se proiectau filme in aer liber) wall street si financial center, wtc site, muzeul memorial 9/11 si tribute wtc visitor center, unde am dat 2 lacrimi, ce sa zic. e emotionant.

nu am fost in turul friends, dar am fost pe cont propriu in locurile mentionate: la cladirea lor, unde dupa ce am asteptat japonezii sa termine sesiunea foto, m-am pozat si eu in fel si chip, la fantana de vizavi de hotelul plaza, la teatrul lui joey. desi cunosc povestea locurilor si a folosirii lor, tot a fost simpatic sa le vad. si alergatura dupa ele a fost la fel de fun.

mi-am vizitat agentia de suflet. cea mai misto agentie de publicitate din lume, droga5. unde am incercat sa dau mana cu omul in charge – david droga, creative director-ul si in acelasi timp managing director-ul. nu s-a putut. omul era ocupat. pacat. dar am intrat, am facut o poza premiilor din hol – ultimii lei la cannes (am vizionat vreo 2 minute campania care rula pe ecran in acel moment – jay-z decoded), in timp ce imi tremuram toate cele de emotie. am vorbit cu 2 oameni, am luat liftul inapoi, am coborat in strada (pe lafayette, 400) si am povestit rapid intamplarea. nu puteam sa tin doar pentru mine. o alta amintire de neuitat. dar care trebuia consumata mai la inceput, nu in ultima zi, inainte de concertul U2, la care trebuia sa ajungem cumva alaturi de alti zeci de mii de oameni in trafic.

am ajuns la un meci de baseball in queens, pe stadionul imens al celor de la mets (nu era sezon pentru yankees). priceless. meciul ca meciul…dar atmosfera, fanii, zecile de fast food-uri din jurul intrarilor, aplauzele sugerate de monitoare, urarile pe ecrane (suna cunoscut?!), concursurile in direct, pasiunea pentru burgeri consumata la fiecare pauza (de ei, nu de noi; eu fugeam din cand in cand la locul de fumat). incredibil. si totusi adevarat. dupa 3 ore insa am plecat. meciul nu se terminase, dar rabdarea cam da. la iesire, am vrut sa cumpar o mana gigantica din spuma (tot din cauza celor de la friends – bata-l vina pe joey), dar la un second thought, mi-am dat seama ca nu prea am ce sa fac cu ea. oricat de amuzanta era pe moment.

dupa o coada la bilete in times square, la cabinele tkts, am aplaudat apoi o piesa pe broadway, din randul 4 (catch me if you can – excelent! – aveam in plan si piesa lui daniel radcliffe – dar bilete n-am mai gasit neam). daca nu am fi lasat-o pe finalul sederii, am mai fi stat si la alte cozi pentru alte piese, pentru ca aceste musical-uri live sunt ca niste filme dolby surround. pot sa le spun asa? te tintuiesc in scaun aproximativ 2 ore sau mai putin si te lasa cu gura cascata. iar actorii de cinema pe care ii stii din filme sau seriale sunt si mai fascinanti in ele. pentru ca sunt foarte buni.

in alta seara, la a 2-a incercare (la prima, nu mai gasisem bilete), am fost la stand-up comedy, la upright citizens brigade theatre. excelent. nu se compara cu stand up-ul nostru. si nu o spun in nume de rau. pur si simplu nu se compara. iar la noi merg des. alte subiecte, alte modalitati de abordare. mai multa naturalete. parca se ridicase cineva din public, intrase pe scena si incepuse sa vorbeasca. despre orice. despre ce a facut acum 5 minute sau acum 10 ani, despre politica, despre vreme, despre vecini sau despre sapca din cap. nu despre sex, insa. si totul tinea de mimica, de intonatie, de privire. profitau de fiecare moment, de public, de aplauze. cu masura si cu imaginatie. nu degeaba stateau oamenii la intrare, la o coada kilometrica. asta daca nu aveau deja rezervare. asa cum am facut si noi, dar fara succes. nu ne gaseau in registre. si vorbisem clar. ne-a retinut insa un tip, din noaptea precedenta in care venisem si mai increzatori (in plus eu m-am rugat arzator – mai aveau doar 2 nopti de stat) si dupa ce am platit cei nu mai stiu cati dolari, am intrat. nu multi oricum. desi era locul in care louis c.k. era de-al casei. ba chiar si robin williams performa acolo.

ce-am mai facut? cate si mai cate. dovada ca picam morti de somn la ore tarzii. clubului i-a fost rezervata doar o noapte. noaptea cu sandalele fancy de la nunta (fapt pentru care sotul m-a urcat in taxi si la dus si la intors. pentru singura data in ny) si noaptea in care am ciocnit paharele de sampanie. ca de! noaptea  in care, la iesirea din club, desi cu durere de picioare, am poposit pe un gard, doar ca sa privim. viata de noapte, oamenii, hainele, masinile. si sa mancam cate un hot dog. in rest, noptile au fost dedicate unor baruri (exemplu notabil mulberry street bar – famous, tiny, nice and cosy), unor strazi, planurilor si cat s-a putut, somnului.

asa. si ziceam ca…

am fost la un concert de jazz la lincoln center (mai precis la dizzy’s club coca cola), unde am ascultat muzica buna, am testat un cocktail si am observat un public avizat. asta dupa ce ne-am chinuit sa intram. ultimii. pentru ca se ocupasera toate locurile. si in picioare nu se statea, clar. noi am stat priponiti la bar, langa geam, pe pervaz. noroc cu cele 2 perne, ca altfel ne nenoroceam fundurile.

iar apoi, in ultima seara, am fost la concertul U2 (pe giganticul stadion new meadowlands, cu o capacitate de aproximativ 100.000 de oameni!) care ne-a placut in egala masura. pentru ca fost genial. ei au fost geniali, scena a fost geniala, publicul la fel. ceea ce a facut ca si atmosfera sa fie cum altfel decat geniala.

curios lucru insa dupa concert. stiind ce aglomeratie va fi, oamenii venisera pregatiti. cei care nu se ingramadeau la autobuze sau la tren (ca noi), asteptau cu rabdare in parcare la un gratar sau picnic improvizat. isi scoateau din portbagaj scaunelele si mancarea si cel putin o ora, aveau de lucru.

cu rabdare, am luat si noi orasul la pas. din cele 5 cartiere, am ajuns in 4: manhattan, brooklyn, queens, staten island.

am tot insistat eu si cu bronx, dar mereu ajungeam in alta parte. no worries, cum ar spune berenice, data viitoare.

iar brooklyn ne-a ocupat cam 3 zile. caci prea era fascinant. cu flea market-urile lui, cu casele, cu arhitectura, cu masinile, cu magazinele, cu restaurantul peter luger steakhouse (unde am intrat, finally, cu rezervare, caci e genul de obiectiv must do, si deci toata lumea does – de unde si aglomeratia; dar pentru ca s-ar putea sa fi fost best steak ever, imi pare bine ca l-am ochit si ca am ajuns sa ne infruptam din portia dubla).

iar manhattan a fost evident, crema. i-am testat supa lui seinfeld, direct la sursa, i-am vazut si casa si restaurantul. pe langa muzee, am luat-o frumos la pas prin central park (ieseam printr-o parte, intram pe alta), am stat in poienita, tot ca in filme, cu fundul in iarba privind la zgaraie-norii (dintre care si una din monstruozitatile lui trump), am asistat la un meci de tenis cu piciorul si apoi am fost la summer stage festival, cu gandul sa ii vedem pe ratatat. am plecat de acolo uzi leoarca. pana la piele. some things are meant to be remembered. sa ne fi vazut cum ieseam din parc uzi, cu gandul la cea mai apropiata statie de metrou.

dar pentru a marca momentul, o melodie zic sa ascultam. loud pipes / ratatat

de locuit am locuit in soho. am luat booking.com la puricat si am ajuns la acest hotel design, superb. mondrian soho. caci daca nu acolo, atunci unde? a se vedea in poze splendoarea locului, camerei si zonei. dar si mai important, splendoarea privelistii. astfel, criteriul s-a impus de la inceput. geamuri inalte, cu vedere spre minunatul oras. si desi ne invarteam cu greu in camera de 2/2, cu baie minuscula, vederea a fost excelenta. de la etajul 16. nu foarte sus, dar indeajuns. pe langa priveliste, un bonus neasteptat a fost ipad-ul. la hotelul asta era camera si ipad-ul. how is that for a change?!

in plus, e fantastic de stat in soho, pentru ca acolo sunt magazinele delicioase, mai ales alea de accesorii si decoratiuni, apoi cele cu mobilier industrial, apoi galeriile, apoi terasele chic (cum le-am gasit denumite in ghiduri). acolo sunt multe si toate sunt minunate. e aproape de centru, e la 2 pasi de chinatown si little italy, e la un pas de broadway, care traverseaza si conecteaza totul. e aproape de world trade center site si de raul hudson. e aproape de tribeca. cum o fi pe acolo cand e tribeca film festival?

am facut circuite cu autobuzele greyhound, am luat taxiul intr-o noapte, am mers cu autobuzul, cu metroul, dar cel mai des si mai mult pe jos. si ce placut. pentru ca eu voiam colo si colo, iar el se descurca cu harta. eu eram buna la ochit locuri, el se organiza in gasirea lor. cata eficienta.

la targurile vintage si de antichitati nu prea am dat dovada de eficienta. in 2 zile, am pierdut cate 3-4 ore. in a 2-a zi, imi amintesc ca a fost si ceva ploaie. n-a contat. pentru ca erau multe tarabe, multe lucruri interesante, multe si frumoase. le-as fi luat pe toate, daca aveam bani. toate care imi placeau. si daca aveam unde sa le depozitez si cum sa le transport. si mi-au placut multe, ce-i drept: genti, cercei, ceainice, fete de masa, rochii, bluze, creioane colorate, albume, pahare, farfurii. doamne, ce era acolo. ah, si niste scaune. m-am ales cu o fata de masa inflorata, cu o geanta fantastica, cu o fusta colorata si o bluze bleumarin. au mai fost si niste achizitii pe post de cadouri, dar cam atat.

pentru detalii, iata aici variante de flea market-uri. eu am bifat hell’s kitchen, brooklyn si chelsea putin. daca mai aveam timp, presimt ca il mai pierdeam si in altele. dar prea ma astepta omul rabdator sa termin cu prostiile mele. nu puteam sa il las chiar asa. cat timp am stat in hell’s kitchen cel putin, a nimerit intr-un bar la o bere, unde treptat au inceput sa se adune oameni ciudati. dupa spusele lui. ma astepta impacientat. a fost fun.

de mancat, am mancat numai bunatati. junk food nu, dar la ora de pranz, destul de multe sandvisuri. erau insa excelente. si niste hotdogi tarziu in noapte, dupa club. poate mancarea de la halal guys sa fie pe post de junk food, dar contextul in care a fost consumata este memorabil. vezi video. cozile sunt reale.

dar au fost destule locuri pentru sufletul nostru, locuri speciale, precum restaurantul lui de niro din greenwich village, steak house-ul de mai sus sau magnolia bakery. in little italy pe de alta parte, mancare italieneasca foarte buna. de 2 ori am testat. apoi, la restaurantul faimos din seinfeld, tom’s restaurant, a fost interesant, desi nu cel mai gustos. ma asteptam la clatitele cu maple syrup sa fie mai bune. gustoasa a fost supa de creveti de la soup man. gustoasa rau. am primit la pachet cu supa si un cod de reguli al clientilor (if not obliged, no soup for you). am mancat la un moment dat si la un restaurant dubios, cu raci construiti in tavan pe post de lustre. ploua afara si am zis sa intram. pacat. am incercat si un cheese cake la unul dintre restaurantele junior’s (faimoase, zic ei). nu prea. deloc aromata. ba chiar uscata. iar locul nu e mare smecherie.

un alt loc deosebit si delicios a fost eataly. un spatiu foarte mare in care sunt adunate laolalta dulciuri, bauturi, mancaruri, vanzatori, ospatari si mese. dintr-o parte cumperi, in alta servesti. bunatati, nu alta. am savurat totul la eataly. recomand cu drag si cu pofta. pe acelasi sistem, dar cu alte ingrediente, functioneaza si dean deluca. alta minunatie.

si last but not least, restaurantul hotelului s-a ridicat la inaltimea design-ului. mancare buna, apetisanta, aspectuoasa. farfurii dintre cele mai delicioase si tacamuri de luat acasa. intr-un decor luminos si linistitor. micul dejun, excelent.

cat despre magazine, am intrat in cele cu decoratiuni in nestire. cum imi picau ochii pe ceva, cum intram. nu am iertat nimic. pe ici pe colo am facut si poze. am intrat si in cele de haine in paralel, care-cum ne faceau cu ochiul.  am pierdut timp pe la top shop, la american apparel, la banana republic, la macy’s (10 minute maxim), la bloomingdale’s (mai putin de 10 minute).

dar in rest au fost asa:

magazine de luat in seama – sur la table

kiosk cu faimoasele caramele salt water taffy

fishs eddy

michele varian

new york vintage store

uniqlo (pentru tricouri simple, albe, misto, din materiale naturale)

din cele de mai sus am cumparat cadouri pentru oameni dragi, dar am si achitionat una-alta in interes personal.

apple store din 5th avenue

cam toate magazinele din meatpacking district (unele doar din curiozitate)

rag&bone (tot din curiozitate, caci sunt tare scumpe lucrurile)

white (mobilier si accesorii)

dear: rivington; forbidden planet;

si inca altele, dar trebuie sa imi aduc aminte.

ah, si sa nu uit de experienta victoria’s secret. jur ca am stat aproape 2 ore in magazin. am plecat cu ceva lucruri, care zau daca nu picau bine pe corp. ajuta si reclama, ajuta si posterele imense plasate strategic prin magazin, ajuta si modelele, dar serios ca veneau bine si pe mine. iar consilierul personal care te insoteste la cabina (te ajuta la gasirea masurii, la variante de model, la culori etc) a fost o chestie placut surprinzatoare. oricum ar fi, a fost dragut pentru o prima data. si lucrurile i-au placut si lui. nu doar mie. ceea ce a fost un mutual benefit.

altceva? sigur au mai fost. au mai fost, pentru ca scuza era urmatoarea: suntem in luna de miere, suntem in ny, urmeaza alte cateva zile de relaxare, pe o insula intr-un colt de caraibe. deci sa profitam. asa cum spuneam la inceput.

am lasat multe in urma. locuri descoperite pe parcurs, recomandari, sugestii venite ulterior. pentru o alta data. caci data asta, daca era dupa mine, n-as mai fi plecat. pentru ca pulsul orasul a fost prea puternic. am ramas in schimb cu vibratia zilei si energia noptii, cu imaginea oamenilor efervescenti si imbracati misto. cu mixul mijloacelor de transport (o combinatie de masini mici si mari, taxiuri, autobuze, biciclete si trotinete dintre cele mai amuzante), cu fosnetul si agitatia, cu colturile de strada, cu popasurile spontane. fumatul complet interzis, ba chiar uneori si la terasele exterioare, a fost o problema la inceput. dar nu prea grava, caci m-am adaptat. in rest, totul magnific. dar absolut.

prima si ultima seara petrecute in ny sunt de neuitat. prima in care am stat pe bancuta in madison square park (cu o tentativa esuata de cina la shake shack – din cauza cozii) si ultima in care dupa U2, am stat la discutii pe terasa hotelului. si apoi, ceva vreme lipita de fereastra din camera.

a fost o calatorie din dragoste. mi-a mers la inima. sotul este martor.

presimt un dor enorm, curand. cand imi aduc aminte, ascult melodia asta:

si invers, cand o ascult, imi aduc aminte.

recomandare: mergeti la new york. la un moment dat. pe bune.

alegeti orice itinerariu vreti, dar mergeti. si mancati bun la eataly. sau la dean&deluca.

iar daca pana acum nu ati intrat in atmosfera, ofer inca un bonus:

the street aesthetic of new york

update (11 ianuarie 2012):

am descoperit-o pe betty care a locuit in acelasi hotel ca si noi, cat timp a stat in new york. ce dragut sa revad camera si in alte fotografii. precum si ny-ul prin ochii altora.

rochia (2)

24 May

este! este gata croita si platita. o am si ma uit cu drag la ea. de-abia astept s-o port. pe aceasta rochie unica, din cel mai frumos material si cu vibe-uri pozitive. pana in iulie, o agat pe undeva, nu stiu unde. dar o pun cuminte sa ma astepte pana in ziua magica.

newsletter-ul verei wang

21 May

din cand in cand, vera wang si echipa ei imi trimit cate un newsletter. asta pentru ca atunci cand ma inspiram pentru rochie, am ajuns pe site-ul ei si m-am abonat la newsletter. care  e binevenit. pentru inspiratie. pentru ca pune la bataie toate detaliile legate de tinuta miresei (culori, croieli, accesorii, coafuri, materiale, pantofi etc) si te ajuta sa iti faci o idee, doua, trei.

si iti da sfaturi. cam asa:

The wedding dress often symbolizes the crossroads of fantasy and reality, inspiring some brides to transfer their deepest emotions into the choice of wedding dress. These brides – romanticists – are ruled by passion and want to be transported by the dress into a once-in-a-lifetime adventure. For romanticists, I recommend ultra-feminine details such as delicate ruffles, billowing sleeves, or a lavish train. Embracing femininity and flirtation does not mean you are sacrificing style, as long as your choice reflects you.

asa ca inscrie-te si tu la acest “fun, free, fabulous” newsletter (as they say).

probele

21 Apr

astazi am fost la a 2-a proba a rochiei. prima a fost acum 2 saptamani. in mai o iau. este mi-nu-na-ta. este din tafta, are ceva tulle. este lunga si are buzunare. si spatele gol. mai are de suferit ceva modificari, dar este exact ce trebuie. voal nu exista, dar exista o bentita. si ea minunata. ma gandesc ce bratara sau cercei sau inel mare o sa accesorizez la ea. din cauza oboselii si a gandului ca ne sculam in cateva ore sa plecam spre maramures, nu cred ca pot exprima toata bucuria. dar este acolo. in suflet.

recomandare: in caz ca nu ti-ai cumparat rochie si ti-o faci ca mine, pe comanda, mergi la probe cu inima deschisa si zambetul pe buze. daca e ceva ce iti place, arata. daca e ceva ce nu iti place, explica. ridicarile din spranceana si orice alt gest care merge mana in mana cu gandurile, dar nu si cu vorbele, nu e indicat. ca doar de asta exista probe. sa modifici, sa imbunatatesti, sa delimitezi, sa finalizezi. si sa nu te cramponezi in bolduri si semne. gandeste in perspectiva, la rochia finala. care o sa iasa cum trebuie, daca ai incredere. asa se intampla intotdeauna.

update-23 mai: intre timp, au mai fost alte 2 probe si alte cateva modificari. modificari de lungime si de material. asta pentru ca irina avea tot felul de materiale fantastice si fiecare mi se parea ca se potriveste. dupa 3 incercari de tull, am ramas la cea mai buna varianta. daca nu ar fi fost modificarile astea, rochia ar fi fost gata dupa a 2-a proba. dar e bine asa, caci am avut timp de gandire. asa e cand nu e rochie cumparata si nici one-time-choice. iti vine sa faci si aia si cealalta si sa incerci de toate. dar gata cu incercarile. gata, gata, gata. rochia e gata!

rochia (1)

20 Apr

cu rochia, eu zic ca a fost destul de simplu. aveam deja cateva experiente cu prietene care se casatorisera si cu care fusesem la vizionari si probe de rochii. ba chiar si la vreo 2 targuri. si cum nu mi-a placut mai nimic din ce vazusem atunci, am zis ca o voi face la un designer. in acelasi timp, anul trecut am fost d-ra de onoare la o prietena foarte buna care acum mi-a devenit nasa. si am fost cu ea sa probeze niste rochii la aire barcelona. de acolo mi-a placut un singur model. desi aveai din ce alege, pe stilul si sufletul meu era o singura rochie. dar nu am revenit la ea, pentru ca instinctul ma ducea in alta directie. si tot din instinct, am zis sa merg pe mana irinei marinescu. pentru ca o cunoscusem intr-un context educational (ea in calitate de speaker, eu in calitate de student), m-am gandit la ea din prima. desi nici pe rhea nu o uitasem. dar fiind un alt pas in trecerea catre femeie casatorita, am ales sa fie si o alta persoana care sa imi gandeasca rochia. stiam asta de anul trecut, dupa cununia civila. ca voi face rochia la irina. ii stiam in mare parte colectiile, magazinul, atelierul, personalitatea (atat cat poate reiesi din interviuri, din articole si din 2 intalniri directe). dar a trecut ceva timp pana sa ma duc personal si sa cer aceasta favoare. cam 5 luni. pentru ca data, am stabilit-o abia in februarie, iar rochia venea pe locul 3, 4, dupa data, locatie, formatie si altele. era clar ca nu o sa fie stresant, desi nu aveam o idee clara asupra ei. stiam ca trebuie sa fie lunga. si relativ bogata, cat sa asigur feeling-ul de printesa pentru o zi. si sa aiba un twist. oricare ar fi fost el. un twist vesel, simpatic si sa ma binedispuna.

stransesem ceva imagini de pe net cu variante de rochii. albe, ivoire, albe cu negru, albe cu roz pal. am cautat de toate. toate lungi, evident. in rest, una mai diferita de cealalta. cu spatele gol, cu decolteu, ba chiar cu imprimeu, cu manecute, cu bretelute, cu voal, fara voal, cu dantela, cu umeri cazuti, cu brau, fara brau, cu funda la brau, cu brosa in stanga, cu brosa in dreapta, cu palarie, cu orice alta smecherie. toate ca sa ma asigur ca am vizualizat prin toate variantele. fapt pentru care aveam la un moment dat una preferata si deja ma vedeam in ea. o rochie cymbeline. asta dupa ce trecusem prin toate colectiile vera wang, elie saab, albert elbaz, omul de la lanvin (vezi o colectie aici – eu eram setata pe asta) si multe altele.

dupa care s-a intamplat sa mergem la madrid, in vizita la prieteni. prin martie. si acolo am incercat sa imbin utilul cu placutul. si sa caut si niste rochii. eventual sa le si probez. nu probasem nici una in romania, dar ce mama naibii, probez in spania. am dat search pe google si am cautat cateva magazine. si magazine de pantofi, si de accesorii, si de verighete. odata cu asta, am facut itinerariul celor 4 zile. 5 magazine trebuia sa bifez. alaturi de el, pe care nu mi-am propus sa il feresc de rochie. si le-am vizitat. in prima zi, 3. rochia mea cymbeline nu era acolo. era model din 2010, deci nu mai exista in stoc. mi-a placut una cu o ilustratie pe ea, dar din cauza bretelelor impletite, am lasat-o balta. aveau si niste modele pepe botella, dar erau prea inflorate si incarcate pentru gustul meu. la pronovias am vazut multe rochii elie saab. multe, extrem de frumoase si extrem de scumpe. am plecat. si totusi, deloc dezamagita. ne-am mai plimbat prin oras, am mai mancat o inghetata de la giangrossi, dupa care am oprit in fata unui stand cu ziare si am luat o revista. telva se cheama. unde am dat peste alte modele. alte modele interesante. le-am bifat pe cele din tafta si am zis: maine, adaugam alte 3 magazine pe lista. iar pe coperta trona acest model oscar de la renta.

m-am uitat indelung la el. daca ziceam ca rochiie elie saab erau extrem de scumpe, asta a depasit pragul decentei. dar mi se parea ca arata atat de bine, incat am zis ca eu vreau sa probez rochia asta. sa vad care e treaba cu ea si cum vine pe mine. am probat-o a doua zi de dimineata, first thing first. am intrat in acest magazin al lor de pe strada claudio coellho si cand i-am zis tipului ca am vazut o rochie care imi place, mi-a adus-o exact pe asta. stia el ce stia. exceptand faptul ca era nr 40 (ca si celelalte rochii probate), rochia nu venea bine. avea culoarea perfecta, materialul perfect, modelul perfect. in capul meu. dar la fata locului, ceva nu era ok. si m-am calmat. caci trebuie sa o spun pe aia dreapta, o visasem toata noaptea. ma trezisem cu gandul la ea. daca ajungeam la concluzia ca ea este the one? ce faceam? cine imi facea una la fel? caci de cumparat, no way jose. oricum, pentru cine isi permite, rochiile oscar de la renta sunt cele mai cele. eu am privit mult si bine si la asta.

am trecut apoi la urmatorul magazin. de fapt atelier.  si anume, paredero quiros. caci rochii de-a gata aveau vreo 3 modele. iti faceau insa pe comanda, orice model iti doreai. si aveau niste materiale naturale minunate. din cele 3 care era in stoc insa, mi-au placut toate. toa-te! m-am invartit ceva timp in jurul uneia. vreo ora asa. ma si gandeam cum sa fac, cum sa mi-o trimita, daca ma mai pot duce o data pentru proba sau nu. pentru rochia asta am revenit si in a 3-a zi. pentru alta jumatate de ora. mi-au luat masurile si  ramas sa ma hotarasc intr-o saptamana. mi-au dat un cont si am plecat. m-am gandit la ea, dar probabil ca nu am simtit-o pana la final, caci am lasat-o si pe asta balta si am revenit la primul instinct: irina marinescu.

procesul de realizare este ongoing, as we speak. saptamana trecuta am fost la o proba. i-am spus irinei 2 idei, dupa care am lasat-o sa isi faca de cap. cu conditia sa luam in calcul pantofii pe care ii cumparasem deja de la madrid. mi-au placut atat de mult incat am zis ca trebuie sa ii achizitionez. fapt pentru care rochia trebuia sa porneasca si de la ei. am ales impreuna materiale, m-a plimbat prin atelier, le-am pipait pe toate si am selectat cam 3. ea a inceput sa-mi deseneze si asta a fost. mi-a placut. mi-a placut cel mai mult. sunt curioasa totusi ce iese la final. am completat rochia cu un accesoriu, tot de mana ei facut si sper sa iasa bine si asta. sunt tare curioasa.

recomandare: pentru alte rochii, cu accente retro, vintage sau rochii cu croieli interesante, gata de cumparat, vezi etsy weddings.

sau pentru alte idei, vezi project wedding.

sau style me pretty.

sau bride’s cafe.

sau eco weddings.

sau wedding chicks.

promit sa revin cu lista kilometrica de site-uri si bloguri inspirationale, care mi-au facut pregatirile de nunta placute si de neuitat.

pe langa cele de mai sus si pe langa cateva decupate din reviste si lipite sistematic in agenda,  selectia personala este urmatoarea:

This slideshow requires JavaScript.

articole de citit despre alegerea rochiei: shopping rochie de mireasa

wedding dress tips

cum si ce sa alegi

8 reguli de aur

alegerea stilului, formei, culorii + un plan structurat define your style