Archive | Nunta RSS feed for this section

jenny packham

5 Jan

parca parca numele imi spune ceva. jenny packham.

doar ca atunci cand trebuia nu am cautat-o, pentru ca am uitat de ea. sau poate atunci nici nu stiam de ea. acum as alege cate ceva. sau as combina una-alta.

stiu acum si dau mai departe. de preturi insa nu stiu, dar nici nu as vrea. ha!

jenny packham este o designerita care face rochii interesante. mai simple, mai glam, mai contemporane, mai sofisticate. dupa gust.

la care se adauga si accesorii. la fel de interesante.

de altfel, se pare ca aceste creatii (rochii de nunta, dar si rochii de seara) au fost purtate de doamne importante. doamne precum Elizabeth Hurley, Kate Middleton, Angelina Jolie, Katy Perry sau Eva Longoria. atat de importante, incat am simtit nevoia sa le scriu numele corespunzator, cu litere mari.

niste mostre de eleganta si sofisticareala:

This slideshow requires JavaScript.

iar magazinul cu accesorii e aici.

montajul

19 Oct

iata ca mili (care lucreaza aici la 360 view) si-a facut treaba si a iesit filmul mult asteptat. fapt pentru care ii multumesc tare.

imi place montajul. imi place muzica. este ce trebuie.

nici f scurt, dar nici prea lung. cat sa ne aminteasca momentele importante, cat sa redea atmosfera, cat sa prezinte detaliile, decorul, invitatii, valsul.

excelent.

o sa ii dam play o data pe an, eventual, la aniversare si o sa ne amintim cu drag.

santa lucia

18 Aug

este o insula prin caraibe care se cheama santa lucia. saint lucia nu imi spunea nimic, pana acum 6 luni. adica o luna inainte de nunta. nu auzisem de ea si rau facusem. as spune ca acolo e raiul pe pamnt. dar  e un cliseu. si de fapt si un neadevar. pentru ca nu toate iti stau la dispozitie. trebuie sa faci si tu ceva in sensul asta. si nu toate sunt lapte si miere. ba un uragan, ba un vanticel puternic, mai un colt sarac. dar acolo unde am fost noi, a fost numai de bine. si asta datorita oamenilor care au pastrat locul in toata splendoarea si naturaletea lui. iar ce au schimbat a fost cu bun simt si simt estetic. iar pe langa aceasta decenta si acest respect pentru patrimoniul lor, oamenii acestia sunt veseli si amabili si nu doar cu turistii. am asistat la vreo 2 momente in care localnicii au venit sa se scalde in zona in care era ne cazasem noi. simpatici, cu chef de ras si inot, si-au lasat hainele pe nisip, au petrecut vreo ora in apa, s-au imbracat si au plecat in barcuta lor, asa cum au venit. printre turistii locatiei, care si ei au fost exemplari. turisti curiosi, turisti care se balaceau razand, care citeau carti interesante, care jucau frisbee si care faceau scuba diving. turisti care socializau pe alocuri.

iar pe insula asta unde se intamplau toate astea nu e prea mare agitatie. dimpotriva. e liniste, e caldura, e o senzatie placuta de calm si relaxare. aici pe insula asta ne-am petrecut noi zile frumoase, si senine si cu ploaie, cu plimbari prin paduricea tropicala, cu barca prin satele din apropiere. n-au lipsit plaja si nici balaceala in apa previzibil de curata si limpede si cristalina. si cu atat mai putin cititul. am citit cu drag si in liniste 2 carti, dintre care una mi-a placut enorm. si anume a 2-a carte scrisa de jonathan safran foer: extrem de tare si incredibil de aproape. carte care tocmai ce a fost ecranizata si urmeaza sa apara in cinematografe si la noi. excelent. mi-a placut mult. si lui i-a placut. caci am facut apoi schimb de carti.

niste detalii importante despre insula: aici si aici. am mai rasfoit si alte ghiduri fizice, dintre care cel de la frommer’s. ulterior am descoperit si o carte virtuala, completa, despre saint lucia.

noi gandisem si un traseu de o zi, dus-intors cu avionul spre barbados. apeland la aceste site-uri (caribbean jet si liat airline), am zis ca o punem de o excursie pe pamantul natal al rihannei. dar din lipsa de timp si bani, am lasat-o balta. am stat tot acolo, la caldura soarelui uneori, la umbra pomilor cu nume ciudate alteori* , cu fundul in nisip sau cu capul in apa, printre pesti si corali. ne-au tinut ocupati si masajul de honeymoon care a venit la pachet si sesiunea de spa universal valabila tuturor cuplurilor. ca deh. asa sunt oamenii astia. se joaca cu simturile tale la fiecare pas. ceea ce este de aplaudat.

si daca nu stateam afara printre toate cele de mai sus, stateam in vila dintre copaci, la care ajungeam pe niste serpetine interesante. vila mare si frumoasa, poate cea mai frumoasa vila in care am stat. pentru ca rezervarea facuta cu o saptamana inainte de plecare (in locul ochit de mine la prima cautare pe net) a generat un grand villa in loc de double room. dar si ce daca nu era double room? facem ce facem si mergem la villa. caci prea arata totul bine la jalousie plantation. atat de bine, incat hotelul gasit din new york (prima noastra oprire din luna de miere) a suferit modificari. de fapt s-a schimbat cu totul. s-a transformat intr-unul mai ieftin. si totusi mult mai dragut si mai design-like decat altele gasite pe booking.

cu siguranta si aceasta casa frumoasa (cu flori mirositoare, mult alb si tablouri din alte lumi) in care am stat cateva zile a contribuit la cea mai placuta amintire legata de o calatorie. dovada ca am si citit rapid despre curajosul arhitect care le-a gandit si realizat. dupa care locul a fost si mai apreciat.

fapt pentru care pozele au fost nenumarate.

This slideshow requires JavaScript.

bile albe st lucia: tot ce am scris mai sus. plus o salbaticie eleganta care nu se poate deduce decat la fata locului.

plus o excursie (tot cu barca – la dus pe lumina, la intors pe bezna totala) in soufriere, un satuc din apropiere in care vinerile erau zile sfinte. si asta din cauza unor evenimente denumite fish friday, care adunau turisti cu varf si indesat. doar ca in schimbul banilor, turistii primeau cele mai bune produse locale, gatite sub ochii lor. o varietate incredibila de peste, de legume, de alimente care aratau ciudat, dar miroseau bine si aveau gust bun. si cu asta, basta.

bile negre: una singura, de fapt. locul e destul de cautat de honey moon-eri. ceea ce nu am fi vrut. am fi vrut un colt de lume, oarecare, fara atributii speciale de luna de miere. dar poate ca asta e si o bila alba in acelasi timp. pentru ca isi dadeau interesul, nu fortat, dar obligatoriu. stiau ce la ai putea sa te asptepti si la ce trebuie sa iti ofere. de unde si cuvantul zilei in st lucia: pampering. care nu se traduce. ha!

hai inca una neagra. ploile din ultimele 3 zile. una cred era de ajuns. asa de curiozitate si de placere (placerea baii in mare pe ploaie).

si totusi a fost raiul pe pamant. alt rai nu am vazut pana acum.

*calabash tree de exemplu, copacul national – care arata asa si care face niste fructe care gatite, au gust de cartof copt. desi arata ca o bucata de paine. in rest, palmieri de cocos, bananieri si alte tipuri de copaci ale caror nume chiar nu le-am retinut.

new york-ul

16 Aug

This slideshow requires JavaScript.

a fost o nebunie. o nebunie placuta, extraordinara. oare sa fi fost cea mai frumoasa nebunie de pana acum?!

new york este incredibil de atragator. ramai cu gandul la el pe viata. l-am visat mult si bine inainte sa-l vizitam si nu mi-a dezamagit asteptarile. ba chiar mi le-a depasit. m-a dat pe spate. cum sa descriu toata fascinatia?

‘iesi afara copile si rade la soare, doar s-o indrepta vremea” s-a transformat pentru mine in ‘iesi si vezi cum iti zambeste ny-ul de-ti schimba starea de spirit’. oare cat la % contribuie la toata nebunia asta oamenii, cat la % cladirile, cat la % filmele? ce face ca atmosfera asta din ny sa iti ramana in cap drept cel mai minunat sentiment trait vreodata? exceptand ziua cununiei civile, in care m-au trecut toate caldurile si fluturii, perioada ny a fost the best so far. poate pentru ca a fost si luna de miere. dar poate si pentru ca a fost new york, pur si simplu.

am profitat de cele 9 zile la maxim. am profitat de picioare, de memorie, de bani, de hotel, de terase, de muzee, de oferte, de mancare, de senzatie, de perioada si caldura. am profitat unul de altul.

si culmea ca nu doar pe mine m-a uluit experienta. l-a cam uimit si pe el. care nu credea ca avem ce sa facem atata timp in ny. cum ce sa facem? am explorat mult si bine. si tot am o lista in bookmarks cu next to do in ny. caci sper si simt ca fi o next time. nu stiu peste cat timp, dar trebuie. poate la nunta de 20 de ani.

si deci in ny am facut cam asta:

am vizitat muzee – moma mi-a mers la suflet. apoi the met, apoi guggenheim-ul.

am vizitat locuri – statuia libertatii, empire state building, times square (de mai multe ori, ca sa casc gura si ziua si noaptea, sa vad reclamele si sa stau sa simt agitatia), nbc studios (cu tot cu guided tour si oprire de o ora la gift shop – raionul friends mi-a umplut bagajul cu niste rame foto, magneti central perk si o perna in forma de cana), rockefeller center, lincoln center, carnegie hall, ellis island, madison avenue, casa lui humphrey bogart, union square, canalul facut faimos de marylin monroe, studio 54 (acum un fel de cinema si sala de spectacole, dar inchis pe timp de vara), grand central station (m-am pus in locul flash mob-istilor, iar la iesire am realizat ca se intampla 90% ca in vis – podul era pe stanga, nu pe dreapta – jur), port authority, highline park (nice), bryant park (as tinde sa zic cel mai dragut parc – in plus, se proiectau filme in aer liber) wall street si financial center, wtc site, muzeul memorial 9/11 si tribute wtc visitor center, unde am dat 2 lacrimi, ce sa zic. e emotionant.

nu am fost in turul friends, dar am fost pe cont propriu in locurile mentionate: la cladirea lor, unde dupa ce am asteptat japonezii sa termine sesiunea foto, m-am pozat si eu in fel si chip, la fantana de vizavi de hotelul plaza, la teatrul lui joey. desi cunosc povestea locurilor si a folosirii lor, tot a fost simpatic sa le vad. si alergatura dupa ele a fost la fel de fun.

mi-am vizitat agentia de suflet. cea mai misto agentie de publicitate din lume, droga5. unde am incercat sa dau mana cu omul in charge – david droga, creative director-ul si in acelasi timp managing director-ul. nu s-a putut. omul era ocupat. pacat. dar am intrat, am facut o poza premiilor din hol – ultimii lei la cannes (am vizionat vreo 2 minute campania care rula pe ecran in acel moment – jay-z decoded), in timp ce imi tremuram toate cele de emotie. am vorbit cu 2 oameni, am luat liftul inapoi, am coborat in strada (pe lafayette, 400) si am povestit rapid intamplarea. nu puteam sa tin doar pentru mine. o alta amintire de neuitat. dar care trebuia consumata mai la inceput, nu in ultima zi, inainte de concertul U2, la care trebuia sa ajungem cumva alaturi de alti zeci de mii de oameni in trafic.

am ajuns la un meci de baseball in queens, pe stadionul imens al celor de la mets (nu era sezon pentru yankees). priceless. meciul ca meciul…dar atmosfera, fanii, zecile de fast food-uri din jurul intrarilor, aplauzele sugerate de monitoare, urarile pe ecrane (suna cunoscut?!), concursurile in direct, pasiunea pentru burgeri consumata la fiecare pauza (de ei, nu de noi; eu fugeam din cand in cand la locul de fumat). incredibil. si totusi adevarat. dupa 3 ore insa am plecat. meciul nu se terminase, dar rabdarea cam da. la iesire, am vrut sa cumpar o mana gigantica din spuma (tot din cauza celor de la friends – bata-l vina pe joey), dar la un second thought, mi-am dat seama ca nu prea am ce sa fac cu ea. oricat de amuzanta era pe moment.

dupa o coada la bilete in times square, la cabinele tkts, am aplaudat apoi o piesa pe broadway, din randul 4 (catch me if you can – excelent! – aveam in plan si piesa lui daniel radcliffe – dar bilete n-am mai gasit neam). daca nu am fi lasat-o pe finalul sederii, am mai fi stat si la alte cozi pentru alte piese, pentru ca aceste musical-uri live sunt ca niste filme dolby surround. pot sa le spun asa? te tintuiesc in scaun aproximativ 2 ore sau mai putin si te lasa cu gura cascata. iar actorii de cinema pe care ii stii din filme sau seriale sunt si mai fascinanti in ele. pentru ca sunt foarte buni.

in alta seara, la a 2-a incercare (la prima, nu mai gasisem bilete), am fost la stand-up comedy, la upright citizens brigade theatre. excelent. nu se compara cu stand up-ul nostru. si nu o spun in nume de rau. pur si simplu nu se compara. iar la noi merg des. alte subiecte, alte modalitati de abordare. mai multa naturalete. parca se ridicase cineva din public, intrase pe scena si incepuse sa vorbeasca. despre orice. despre ce a facut acum 5 minute sau acum 10 ani, despre politica, despre vreme, despre vecini sau despre sapca din cap. nu despre sex, insa. si totul tinea de mimica, de intonatie, de privire. profitau de fiecare moment, de public, de aplauze. cu masura si cu imaginatie. nu degeaba stateau oamenii la intrare, la o coada kilometrica. asta daca nu aveau deja rezervare. asa cum am facut si noi, dar fara succes. nu ne gaseau in registre. si vorbisem clar. ne-a retinut insa un tip, din noaptea precedenta in care venisem si mai increzatori (in plus eu m-am rugat arzator – mai aveau doar 2 nopti de stat) si dupa ce am platit cei nu mai stiu cati dolari, am intrat. nu multi oricum. desi era locul in care louis c.k. era de-al casei. ba chiar si robin williams performa acolo.

ce-am mai facut? cate si mai cate. dovada ca picam morti de somn la ore tarzii. clubului i-a fost rezervata doar o noapte. noaptea cu sandalele fancy de la nunta (fapt pentru care sotul m-a urcat in taxi si la dus si la intors. pentru singura data in ny) si noaptea in care am ciocnit paharele de sampanie. ca de! noaptea  in care, la iesirea din club, desi cu durere de picioare, am poposit pe un gard, doar ca sa privim. viata de noapte, oamenii, hainele, masinile. si sa mancam cate un hot dog. in rest, noptile au fost dedicate unor baruri (exemplu notabil mulberry street bar – famous, tiny, nice and cosy), unor strazi, planurilor si cat s-a putut, somnului.

asa. si ziceam ca…

am fost la un concert de jazz la lincoln center (mai precis la dizzy’s club coca cola), unde am ascultat muzica buna, am testat un cocktail si am observat un public avizat. asta dupa ce ne-am chinuit sa intram. ultimii. pentru ca se ocupasera toate locurile. si in picioare nu se statea, clar. noi am stat priponiti la bar, langa geam, pe pervaz. noroc cu cele 2 perne, ca altfel ne nenoroceam fundurile.

iar apoi, in ultima seara, am fost la concertul U2 (pe giganticul stadion new meadowlands, cu o capacitate de aproximativ 100.000 de oameni!) care ne-a placut in egala masura. pentru ca fost genial. ei au fost geniali, scena a fost geniala, publicul la fel. ceea ce a facut ca si atmosfera sa fie cum altfel decat geniala.

curios lucru insa dupa concert. stiind ce aglomeratie va fi, oamenii venisera pregatiti. cei care nu se ingramadeau la autobuze sau la tren (ca noi), asteptau cu rabdare in parcare la un gratar sau picnic improvizat. isi scoateau din portbagaj scaunelele si mancarea si cel putin o ora, aveau de lucru.

cu rabdare, am luat si noi orasul la pas. din cele 5 cartiere, am ajuns in 4: manhattan, brooklyn, queens, staten island.

am tot insistat eu si cu bronx, dar mereu ajungeam in alta parte. no worries, cum ar spune berenice, data viitoare.

iar brooklyn ne-a ocupat cam 3 zile. caci prea era fascinant. cu flea market-urile lui, cu casele, cu arhitectura, cu masinile, cu magazinele, cu restaurantul peter luger steakhouse (unde am intrat, finally, cu rezervare, caci e genul de obiectiv must do, si deci toata lumea does – de unde si aglomeratia; dar pentru ca s-ar putea sa fi fost best steak ever, imi pare bine ca l-am ochit si ca am ajuns sa ne infruptam din portia dubla).

iar manhattan a fost evident, crema. i-am testat supa lui seinfeld, direct la sursa, i-am vazut si casa si restaurantul. pe langa muzee, am luat-o frumos la pas prin central park (ieseam printr-o parte, intram pe alta), am stat in poienita, tot ca in filme, cu fundul in iarba privind la zgaraie-norii (dintre care si una din monstruozitatile lui trump), am asistat la un meci de tenis cu piciorul si apoi am fost la summer stage festival, cu gandul sa ii vedem pe ratatat. am plecat de acolo uzi leoarca. pana la piele. some things are meant to be remembered. sa ne fi vazut cum ieseam din parc uzi, cu gandul la cea mai apropiata statie de metrou.

dar pentru a marca momentul, o melodie zic sa ascultam. loud pipes / ratatat

de locuit am locuit in soho. am luat booking.com la puricat si am ajuns la acest hotel design, superb. mondrian soho. caci daca nu acolo, atunci unde? a se vedea in poze splendoarea locului, camerei si zonei. dar si mai important, splendoarea privelistii. astfel, criteriul s-a impus de la inceput. geamuri inalte, cu vedere spre minunatul oras. si desi ne invarteam cu greu in camera de 2/2, cu baie minuscula, vederea a fost excelenta. de la etajul 16. nu foarte sus, dar indeajuns. pe langa priveliste, un bonus neasteptat a fost ipad-ul. la hotelul asta era camera si ipad-ul. how is that for a change?!

in plus, e fantastic de stat in soho, pentru ca acolo sunt magazinele delicioase, mai ales alea de accesorii si decoratiuni, apoi cele cu mobilier industrial, apoi galeriile, apoi terasele chic (cum le-am gasit denumite in ghiduri). acolo sunt multe si toate sunt minunate. e aproape de centru, e la 2 pasi de chinatown si little italy, e la un pas de broadway, care traverseaza si conecteaza totul. e aproape de world trade center site si de raul hudson. e aproape de tribeca. cum o fi pe acolo cand e tribeca film festival?

am facut circuite cu autobuzele greyhound, am luat taxiul intr-o noapte, am mers cu autobuzul, cu metroul, dar cel mai des si mai mult pe jos. si ce placut. pentru ca eu voiam colo si colo, iar el se descurca cu harta. eu eram buna la ochit locuri, el se organiza in gasirea lor. cata eficienta.

la targurile vintage si de antichitati nu prea am dat dovada de eficienta. in 2 zile, am pierdut cate 3-4 ore. in a 2-a zi, imi amintesc ca a fost si ceva ploaie. n-a contat. pentru ca erau multe tarabe, multe lucruri interesante, multe si frumoase. le-as fi luat pe toate, daca aveam bani. toate care imi placeau. si daca aveam unde sa le depozitez si cum sa le transport. si mi-au placut multe, ce-i drept: genti, cercei, ceainice, fete de masa, rochii, bluze, creioane colorate, albume, pahare, farfurii. doamne, ce era acolo. ah, si niste scaune. m-am ales cu o fata de masa inflorata, cu o geanta fantastica, cu o fusta colorata si o bluze bleumarin. au mai fost si niste achizitii pe post de cadouri, dar cam atat.

pentru detalii, iata aici variante de flea market-uri. eu am bifat hell’s kitchen, brooklyn si chelsea putin. daca mai aveam timp, presimt ca il mai pierdeam si in altele. dar prea ma astepta omul rabdator sa termin cu prostiile mele. nu puteam sa il las chiar asa. cat timp am stat in hell’s kitchen cel putin, a nimerit intr-un bar la o bere, unde treptat au inceput sa se adune oameni ciudati. dupa spusele lui. ma astepta impacientat. a fost fun.

de mancat, am mancat numai bunatati. junk food nu, dar la ora de pranz, destul de multe sandvisuri. erau insa excelente. si niste hotdogi tarziu in noapte, dupa club. poate mancarea de la halal guys sa fie pe post de junk food, dar contextul in care a fost consumata este memorabil. vezi video. cozile sunt reale.

dar au fost destule locuri pentru sufletul nostru, locuri speciale, precum restaurantul lui de niro din greenwich village, steak house-ul de mai sus sau magnolia bakery. in little italy pe de alta parte, mancare italieneasca foarte buna. de 2 ori am testat. apoi, la restaurantul faimos din seinfeld, tom’s restaurant, a fost interesant, desi nu cel mai gustos. ma asteptam la clatitele cu maple syrup sa fie mai bune. gustoasa a fost supa de creveti de la soup man. gustoasa rau. am primit la pachet cu supa si un cod de reguli al clientilor (if not obliged, no soup for you). am mancat la un moment dat si la un restaurant dubios, cu raci construiti in tavan pe post de lustre. ploua afara si am zis sa intram. pacat. am incercat si un cheese cake la unul dintre restaurantele junior’s (faimoase, zic ei). nu prea. deloc aromata. ba chiar uscata. iar locul nu e mare smecherie.

un alt loc deosebit si delicios a fost eataly. un spatiu foarte mare in care sunt adunate laolalta dulciuri, bauturi, mancaruri, vanzatori, ospatari si mese. dintr-o parte cumperi, in alta servesti. bunatati, nu alta. am savurat totul la eataly. recomand cu drag si cu pofta. pe acelasi sistem, dar cu alte ingrediente, functioneaza si dean deluca. alta minunatie.

si last but not least, restaurantul hotelului s-a ridicat la inaltimea design-ului. mancare buna, apetisanta, aspectuoasa. farfurii dintre cele mai delicioase si tacamuri de luat acasa. intr-un decor luminos si linistitor. micul dejun, excelent.

cat despre magazine, am intrat in cele cu decoratiuni in nestire. cum imi picau ochii pe ceva, cum intram. nu am iertat nimic. pe ici pe colo am facut si poze. am intrat si in cele de haine in paralel, care-cum ne faceau cu ochiul.  am pierdut timp pe la top shop, la american apparel, la banana republic, la macy’s (10 minute maxim), la bloomingdale’s (mai putin de 10 minute).

dar in rest au fost asa:

magazine de luat in seama – sur la table

kiosk cu faimoasele caramele salt water taffy

fishs eddy

michele varian

new york vintage store

uniqlo (pentru tricouri simple, albe, misto, din materiale naturale)

din cele de mai sus am cumparat cadouri pentru oameni dragi, dar am si achitionat una-alta in interes personal.

apple store din 5th avenue

cam toate magazinele din meatpacking district (unele doar din curiozitate)

rag&bone (tot din curiozitate, caci sunt tare scumpe lucrurile)

white (mobilier si accesorii)

dear: rivington; forbidden planet;

si inca altele, dar trebuie sa imi aduc aminte.

ah, si sa nu uit de experienta victoria’s secret. jur ca am stat aproape 2 ore in magazin. am plecat cu ceva lucruri, care zau daca nu picau bine pe corp. ajuta si reclama, ajuta si posterele imense plasate strategic prin magazin, ajuta si modelele, dar serios ca veneau bine si pe mine. iar consilierul personal care te insoteste la cabina (te ajuta la gasirea masurii, la variante de model, la culori etc) a fost o chestie placut surprinzatoare. oricum ar fi, a fost dragut pentru o prima data. si lucrurile i-au placut si lui. nu doar mie. ceea ce a fost un mutual benefit.

altceva? sigur au mai fost. au mai fost, pentru ca scuza era urmatoarea: suntem in luna de miere, suntem in ny, urmeaza alte cateva zile de relaxare, pe o insula intr-un colt de caraibe. deci sa profitam. asa cum spuneam la inceput.

am lasat multe in urma. locuri descoperite pe parcurs, recomandari, sugestii venite ulterior. pentru o alta data. caci data asta, daca era dupa mine, n-as mai fi plecat. pentru ca pulsul orasul a fost prea puternic. am ramas in schimb cu vibratia zilei si energia noptii, cu imaginea oamenilor efervescenti si imbracati misto. cu mixul mijloacelor de transport (o combinatie de masini mici si mari, taxiuri, autobuze, biciclete si trotinete dintre cele mai amuzante), cu fosnetul si agitatia, cu colturile de strada, cu popasurile spontane. fumatul complet interzis, ba chiar uneori si la terasele exterioare, a fost o problema la inceput. dar nu prea grava, caci m-am adaptat. in rest, totul magnific. dar absolut.

prima si ultima seara petrecute in ny sunt de neuitat. prima in care am stat pe bancuta in madison square park (cu o tentativa esuata de cina la shake shack – din cauza cozii) si ultima in care dupa U2, am stat la discutii pe terasa hotelului. si apoi, ceva vreme lipita de fereastra din camera.

a fost o calatorie din dragoste. mi-a mers la inima. sotul este martor.

presimt un dor enorm, curand. cand imi aduc aminte, ascult melodia asta:

si invers, cand o ascult, imi aduc aminte.

recomandare: mergeti la new york. la un moment dat. pe bune.

alegeti orice itinerariu vreti, dar mergeti. si mancati bun la eataly. sau la dean&deluca.

iar daca pana acum nu ati intrat in atmosfera, ofer inca un bonus:

the street aesthetic of new york

update (11 ianuarie 2012):

am descoperit-o pe betty care a locuit in acelasi hotel ca si noi, cat timp a stat in new york. ce dragut sa revad camera si in alte fotografii. precum si ny-ul prin ochii altora.

nunta

2 Aug

ne-am intors din luna de miere. suntem praf la capitolul somn. de 2 nopti ne facem de cap pe timp de noapte pana spre 5, 6 dimineata. pentru ca nu vine ene pe la gene. al naibii jet lag. dar e ok. asta e ultima problema. ce daca am dormit cate 2-3 ore? avem atatea amintiri incredibile. fucking amazing, ce mai. dar pentru ca inainte de luna de miere, a fost o nunta de miere, zic de ea sa mai vorbim putin. ca mi-a cam placut.

s-a intamplat asa. dupa noaptea dinainte, de care povesteam, a venit dimineata. sambata de dimineata. dimineata nuntii.

la 10 eram pe picior de plecare. tot spre locatie, cu gandul la alte decoruri si alte nebunii, pe ultima suta. caci nu se putea altfel. aveam de scris meniul cu creta pe tabla, de desenat un sotron, de atarnat panglici si lampioane, de verificat liste, de stabilit detalii finale. de primit briose, macarons si alte bunatati senzationale pentru candy bar. si cate si mai cate. asa ca am plecat. cu sot, nasi, cumnat. si am decorat, am aranjat, am planificat. vreo 2 ore si ceva. si ma uitam in jur si totul se aseza din ce in ce mai bine. cu tot cu probleme din partea celor din locatie, cu tot cu obiectii si comentarii urate, s-au legat bine lucrurile. pentru ca au fost alti oameni minunati care au compensat cu ideile lor de vis, toate rautatile. cand am vazut-o pe andreea, insotita de catalina burciu, cum aranjeaza totul si le pune pe toate cap la cap in cel mai neconventional si neasteptat mod posibil, am stiut ca florile imi vor depasi cu totul asteptarile. si ca vor fi exact elementul fantastic care va transforma pur si simplu nunta. si inca nu stiam cum arata buchetele. si nici lumanarile. si nici aranjamentele finale pentru mese. vazusem doar pomisorii si accesoriile cu care a fost decorat pontonul. a fost de ajuns. am plecat impacata si entuziasmata, undeva pana in ora 1, spre coafor si alte procese de infrumusetare.

de-aici ne-am despartit drumurile, iar el s-a dus spre casa fratelui. cu haine, cu papion, cu pantofi si camasa de rezerva, cu purcel, cu catel.

2 ore am petrecut la coafor, timp in care m-am tot sucit si razgandit apropo de coafura. pe stanga sa fie bretonul sau pe dreapta? sa las parul in plata lui sau sa il prind? parca voiam sa il las liber. dar caldura excesiva parea sa fie un impediment. bine, atunci hai sa il prindem. sa nu transpire. ha! dar cum sa il prindem. in varful capului, intr-o parte? pe ce parte? noroc cu maria care s-a priceput si a iesit excelent. la capitolul manichiura-pedichiura a fost simplu. si la obiect. oja a fost cam greu de gasit. caci stiam exact ce vreau. doar ca nuanta de cafe-au-lait sau cum se numea ea, era pierduta in multitudinea de culori rosiatice, portocalii si rozalii. dar am reperat-o.

si nasa si-a reperat coafura preferata si uite asa am plecat aranjate si motate de acolo. eu cu tot cu floare-n par.

am ajuns acasa, unde ne astepta o d-ra frumoasa (pe numele ei traviata) cu trusa ei de machiaj, parinti, soacra si matusa. au venit pe rand 2 dintre cele 6 domnisoare de onoare si am inceput pregatirile. rochie, vesta, accesorii, machiaj. printre ele o tigara si un pahar de sampanie, niste imbratisari, pupaturi si multa veselie. parca a fost si ceva de mancat. putin acolo.

primul lucru? faimoasele cupe de silicon. pe care le-am tot privit cu suspiciune, dar care si-au facut treaba. au stat la locul lor si au dat bine. cupe din astea se gasesc la etam. apoi chilotii crem de la irina. simplu. cu rochia la fel. simplu. am tras-o rapid pe mine, cu ajutorul altor 4 maini.

 au urmat accesoriile. ce sa accesorizez la aceasta rochie minunata, facuta cu drag de irina, ca sa poarte noroc si sa aduca iubire? in cap aveam deja o floare. am ales-o peste bentita irinei, care totusi nu venea bine si peste bentita bleu cu roz, care parca nu se potrivea. ce sa mai pun? mai voiam eu ceva. ceva de pus la gat sau in ureche sau la mana. sau ce? aveam manusile lucrate de mana mamei, dar parca nici ele nu mergeau. iar patul era plin de multe multe lucruri, luate de pe ici-colo. ba din bucuresti, ba comandate pe net, ba de prin constanta. le-am luat treptat, pentru ca stiam ca o sa le combin cum trebuie la momentul potrivit. momentul potrivit era asta, iar combinatia a iesit perfect, odata ce am pus un cercel in ureche. sa fie unul si sa fie cu bucurie. mai departe. o bratara dubla. bratara si cercel. excelent. e de ajuns, asta e, cu asta defilez. doamnele si fetele si-au dat acordul, tata se agita cu aparatul foto, in toate unghiurile. ne distram. doar ca rochia avea un fel de brau, care trebuia legat la spate, intr-o funda simpatica si eleganta. nasa a fost singura capabila de o funda memorabila si jucausa. mi-a placut asta la ea. m-a ajutat si la cadourile domnisoarelor de onoare si mainile ei pareau sa faca minuni.

in alta parte a orasului, se imbraca si el, intr-o atmosfera de veselie si de glume, dupa cum urma sa aflu si sa vad in fotografii.

dupa alegerea spontana, dar inspirata zic eu,  a accesoriilor, am trecut la machiaj, care a durat vreo 40 de minute si a iesit o minunatie cu gene false, pentru prima data. traviata a facut o treaba minunata, desi am schimbat rujul ales de ea la final cu altul, caci mai discret e mai cochet. cel putin, in cazul cu pricina. am dat jos esarfa menita sa nu imi pateze rochia, am mai facut o fotografie-2-3 si am iesit din casa.

mi-am luat ziua buna si am coborat sa-mi intampin sotul, care ma astepta deja de 10-20 de minute. cat de bine arata in smoching-ul lui cu papion in buline. excelent. mi-a placut mult de el, fapt pentru care l-am pupat cu drag si am plecat. fara surle, fara trambite, dar nerabdatori si cu zambete pe buze.

inainte de cununie, a intrat o melodie. un madredeus binemeritat. amdraci a sesizat momentul si a fost perfect.

cununia religioasa de vreo 30-40 de minute sau cat o fi durat a generat cele mai multe poze pe minut, din toate unghiurile posibile. a fost bine, fara emotii, dar cu un nod in gat la cuvantarea de final a preotului. pentru ca vorbea de o casnicie pana la moarte, ceea ce imi suna bine, dar foarte departe. a existat si un moment neplacut, in care peste vorbele preotului s-a auzit o muzica, dar voi trece peste asta, caci lipsa de bun simt trebuie ignorata, atunci cand chiar nu poate fi corectata.

la final, am primit flori multe si frumoase, am pupat si am imbratisat invitati frumosi si veseli, pe care ulterior i-am poftit la un pahar de sampanie si niste nimicuri micute, dar bune, de mancat. invitatii insa s-au orientat mai degraba spre candy bar-ul, care pur si simplu astepta sa fie devorat. toate deodata sau pe rand: macarons (delicioase si colorate de la madame lucie), briose (multumesc, mazi), bredele, cirese, grisine, bombonele, caramele. iar pe langa toate astea, faimosul si gustosul cozonac al soacrei. din care am capatat si eu un sfert de bucata. pentru ca se pare ca multora li s-a parut gustos. ceea ce l-a facut si mai faimos.

si apoi ne-am mai tras in niste poze, cu unii, cu altii, pe rand, cat am avut timp. ma uit acum pe poze si se pare ca nu am reusit sa adun toate d-rele de onoare la un loc intr-o poza si nici alte persoane. dar a fost nebunie, clar. si agitatie, in stanga si in dreapta. si in plus, l-am rugat pe radu fotograful sa faca poze acolo si unde crede ca trebuie. sa nu ne puna pe pozitii prea des, ci sa surprinda el ce crede de cuviinta.

in toata nebunia insa, cred ca am reusit sa adun niste minute, din toata ziua si noaptea,  in care am constientizat ce se intampla. ceea ce a fost foarte bine. pentru ca e important. sa fii acolo din cand in cand. sa nu te ia valul chiar tot timpul. sa iei aminte ca asta e nunta ta, ca se intampla once in a lifetime si ca e bine. am constientizat de altfel si durerea cauzata de sandalele cu toc de 11 cm, asa ca am eliminat-o rapid, inainte de vals, cu ajutorul tenesilor.

emotiile cele mari s-au adunat la vals, unde picioarele naibii tremurau de-a binelea. si inainte si pe parcursul dansului. mai ales pe la jumatate, cand am pierdut sirul pentru o secunda si am zis in gand: aoleu, s-a dus valsul. am pierdut ritmul, ce mama naibii fac.am ramas pana la urma pe pozitii, si eu si el, am revenit rapid si am onorat-o pe edith piaf cu o coregrafie facuta de iuno dance si realizata de noi, in proportie de 99%. sper ca lungimea rochiei sa fi ascuns emotiile ce s-au intins pe o durata de 2 minute si ceva. cu emotii cu tot insa, m-am bucurat de acest dans, pentru ca a fost dansul nostru. si-o sa-mi amintesc de el toata viata. dans pentru care am facut vreo 6-7 repetitii, amuzante toate si surprinzator de placute. asa cum fiecare moment special, fiecare calatorie sau persoana se asociaza cu o melodie, asa voi identifica acest vals cu noaptea nuntii in care ne-am zambit mereu si ne-am cautat pe alocuri cu privirea. voi adauga la acest La Foule si Muro Shavo, caci si asta a fost un punct culminant.

dupa vals, alta viata. totul a venit de la sine. cu asa naturalete, incat parea o petrecere normala in care eu mergeam si mai vorbeam ba cu cei de la masa 16, ba cu cei de la masa 1, ba de 10, ba de la 6. 6 adica masa noastra. masa pe care mi-am dorit-o normala, plasata printre ceilalti, fara pretentii de prezidiu si decoratiuni pompoase. prezenta a 2 buchete si a unor litere care ne desemnau mr si mrs, a fost de ajuns.

si uite asa ne-am distrat pana dimineata, cu hore, cu jay-z, cu provincialli, cu salt’n’pepa, cu amdraci, cu bryan ferry si cati si cate or mai fi fost. m-am mai enervat pe ici, pe colo, involuntar, dar a trecut. initial nervi legati de muzica. nu stiu de ce. nu ii puteam stapani.

apoi legat de servire. chelnerii iti taie pur si simplu avantul de a te bucura de fiecare moment. sau altii care nu stiu cum e cu bunul simt. nu cunosc. si nu simt.

undeva dupa rasarit, dupa dans, dupa mancat friptura cea buna, singurul fel pe care l-am savurat, dupa multa apa, red bull si fresh de portocale, dupa aventura din herastrau de la skate park unde m-au dus fetele cand m-au furat si unde ne-am amuzat copios, am inceput sa strangem din lucrurile pe care le carasem de acasa sau pe care le comandasem de la unii-altii. acum stau frumos intr-o camera, ma asteapta sa le pun la locul lor. un paravan cu pasarele pe sarma si chilotei la verde, o casuta postala, niste vase de bucatarie, 2 litere colorate, niste perne nespalate si alte cateva.

pe langa toate astea sunt niste cadouri minunate, cateva plicuri semnate cu mesaje amuzante si desene creionate.

ce bine arata casa noastra, pe la 8 dimineata asa, cu haine si cutii aruncate, cu flori luate la pachet si cu 4 oameni obositi, dar cu chef de inca o poza. poza cu nasii de atunci, o voi pune frumos in rama galbena, marca Friends, caci acolo ii e locul de cinste.

doamne, am facut si o nunta, in care m-am implicat cu placere si cu entuziasm. fapt pentru care iti multumesc pentru ajutor. sper ca am multumit/distrat si invitatii. caci noi ne-am simtit bine, asa obositi cum paream uneori. ne-am simtit bine, dovada ca ne uitam cu drag la pozele facute de radu. si de tata. si de altii.

This slideshow requires JavaScript.

si la dansul filmat de nas.

daca ma intreaba cineva daca as repeta experienta, as tinde sa zic ca da. pentru m-au fascinat cautarile si ideile puse pe hartie, la ore tarzii in noapte. m-au dezamagit extrem oamenii, unii dintre ei, dar daca am alege alta locatie, as repeta in totalitate experienta. pentru ca serile in care discutam detalii si mai planuiam cate ceva, au fost geniale. iar zilele in care o vizitam pe andreea sau schimbam mailuri pe tematica florilor sau a altor idei, mi-au mers la suflet. la suflet.

si as mai repeta experienta, pentru a retrai valsul, ala cu tot cu emotii, calatoria cu fetele in herastrau, in skate park, la baraka, dupa care declaratia lui scrisa cu creta pe ponton, pe post de rascumparare si intr-un final, toate sentimentele care m-au bantuit in ziua aia. in ziua fara ploaie (multumesc din tot sufletul), dar cu caldura excesiva.

recomandarea este deci, urmatoarea: daca vreti nunta, faceti nunta. pentru ca unii nu vor. si daca e sa fie, sa fie din aia personalizata. nu un eveniment de bifat in calendar. pentru ca timpul alocat este mare, iar banii se tot aduna. si trebuie sa existe un echilibru. ce merita, ce nu merita. dar toate sa aiba un rost. si o idee. care sa devina ‘cea mai’ personala amintire. chiar daca exista peste 100 de martori.

impresiile de la nunta

11 Jul

fuse si se duse. dar ce frumos fuse. cu florile fermecatoare si buchetul de vis, in culori calde, de marie antoinette, cu pofta de dulce, de dans, de viata. cu vals 95% reusit, cu muro shavo, cu furat de catre prieteni, cu poze in skate park, cu declaratie de dragoste scrisa cu creta pe ponton, cu un red bull si mult fresh de portocale, cu invitati frumosi, cu un sot minunat. astept pozele sa imi dovedeasca starea si filmuletul care sa demonstreze cheful.

pana una-alta, am cateva poze de la andreea, care sa arate decorul. decorul din cea mai frumoasa perspectiva. a florilor.

This slideshow requires JavaScript.

am avut obiectii, am ramas cu gandul ca se putea mai bine, am ramas din nou dezamagita de oameni, dar m-am bucurat in aceasta zi si noapte a noastra. pentru ca am simtit-o cu totul. la 7 dimineata, eram pe ponton, paralizata de o oboseala placuta.

pentru ca am fost protagonista unei slujbe frumoase. cand preotul ne-a vorbit de dragoste pana la moarte, am simtit nodul in gat si am visat la dragostea asta eterna.

pentru ca m-au chinuit tocurile si dupa vals, am renuntat cu drag la ele, in favoarea tenesilor albi. albi pentru cel mult juma’ de ora.

pentru ca am dansat si am dansat si am dansat.

pentru ca m-am plimbat printre mese si am conversat. si m-am asezat si m-am ridicat si tot asa.

pentru ca am facut fotografii si in stanga si in dreapta.

pentru ca m-am agitat. la coafor, la machiaj, cu rochia in dormitor.

toate m-au obosit, dar ce placut a fost.

trebuie sa dau detalii, dar in ultimele 48 de ore, am dormit prea putin. si in plus ne asteapta o luna de miere.

ny baby, here we come.

miazanoaptea dinainte

8 Jul

a fost unica. dupa mers in locatie si amenajat decor, mese, meniu, candy bar si altele din lista, am ales un loc langa parc si am mancat unul dintre cele mai bune deserturi. flu flu se cheama. apoi am mers fiecare la casele noastre. doar pe nasi i-am pastrat. au fost de acord sa ne fie alaturi, cu o zi si o noapte inainte. am stat apoi la povesti cu ei, le-am oferit cadoul de fini, am baut prosecco cu nasa, am vorbit despre emotii, sentimente, peripetii si drumetii. a fost extrem de bine. ma duc la culcare cu gandul la cea mai frumoasa sambata din viata.

recomandare: cu cat constientizezi mai mult seara si respectiv noaptea, cu atat amintirea va fi mai vie. pentru ca nu se intampla decat o data in viata. si e incredibil cand te gandesti la ce te asteapta.