new york-ul

16 Aug

This slideshow requires JavaScript.

a fost o nebunie. o nebunie placuta, extraordinara. oare sa fi fost cea mai frumoasa nebunie de pana acum?!

new york este incredibil de atragator. ramai cu gandul la el pe viata. l-am visat mult si bine inainte sa-l vizitam si nu mi-a dezamagit asteptarile. ba chiar mi le-a depasit. m-a dat pe spate. cum sa descriu toata fascinatia?

‘iesi afara copile si rade la soare, doar s-o indrepta vremea” s-a transformat pentru mine in ‘iesi si vezi cum iti zambeste ny-ul de-ti schimba starea de spirit’. oare cat la % contribuie la toata nebunia asta oamenii, cat la % cladirile, cat la % filmele? ce face ca atmosfera asta din ny sa iti ramana in cap drept cel mai minunat sentiment trait vreodata? exceptand ziua cununiei civile, in care m-au trecut toate caldurile si fluturii, perioada ny a fost the best so far. poate pentru ca a fost si luna de miere. dar poate si pentru ca a fost new york, pur si simplu.

am profitat de cele 9 zile la maxim. am profitat de picioare, de memorie, de bani, de hotel, de terase, de muzee, de oferte, de mancare, de senzatie, de perioada si caldura. am profitat unul de altul.

si culmea ca nu doar pe mine m-a uluit experienta. l-a cam uimit si pe el. care nu credea ca avem ce sa facem atata timp in ny. cum ce sa facem? am explorat mult si bine. si tot am o lista in bookmarks cu next to do in ny. caci sper si simt ca fi o next time. nu stiu peste cat timp, dar trebuie. poate la nunta de 20 de ani.

si deci in ny am facut cam asta:

am vizitat muzee – moma mi-a mers la suflet. apoi the met, apoi guggenheim-ul.

am vizitat locuri – statuia libertatii, empire state building, times square (de mai multe ori, ca sa casc gura si ziua si noaptea, sa vad reclamele si sa stau sa simt agitatia), nbc studios (cu tot cu guided tour si oprire de o ora la gift shop – raionul friends mi-a umplut bagajul cu niste rame foto, magneti central perk si o perna in forma de cana), rockefeller center, lincoln center, carnegie hall, ellis island, madison avenue, casa lui humphrey bogart, union square, canalul facut faimos de marylin monroe, studio 54 (acum un fel de cinema si sala de spectacole, dar inchis pe timp de vara), grand central station (m-am pus in locul flash mob-istilor, iar la iesire am realizat ca se intampla 90% ca in vis – podul era pe stanga, nu pe dreapta – jur), port authority, highline park (nice), bryant park (as tinde sa zic cel mai dragut parc – in plus, se proiectau filme in aer liber) wall street si financial center, wtc site, muzeul memorial 9/11 si tribute wtc visitor center, unde am dat 2 lacrimi, ce sa zic. e emotionant.

nu am fost in turul friends, dar am fost pe cont propriu in locurile mentionate: la cladirea lor, unde dupa ce am asteptat japonezii sa termine sesiunea foto, m-am pozat si eu in fel si chip, la fantana de vizavi de hotelul plaza, la teatrul lui joey. desi cunosc povestea locurilor si a folosirii lor, tot a fost simpatic sa le vad. si alergatura dupa ele a fost la fel de fun.

mi-am vizitat agentia de suflet. cea mai misto agentie de publicitate din lume, droga5. unde am incercat sa dau mana cu omul in charge – david droga, creative director-ul si in acelasi timp managing director-ul. nu s-a putut. omul era ocupat. pacat. dar am intrat, am facut o poza premiilor din hol – ultimii lei la cannes (am vizionat vreo 2 minute campania care rula pe ecran in acel moment – jay-z decoded), in timp ce imi tremuram toate cele de emotie. am vorbit cu 2 oameni, am luat liftul inapoi, am coborat in strada (pe lafayette, 400) si am povestit rapid intamplarea. nu puteam sa tin doar pentru mine. o alta amintire de neuitat. dar care trebuia consumata mai la inceput, nu in ultima zi, inainte de concertul U2, la care trebuia sa ajungem cumva alaturi de alti zeci de mii de oameni in trafic.

am ajuns la un meci de baseball in queens, pe stadionul imens al celor de la mets (nu era sezon pentru yankees). priceless. meciul ca meciul…dar atmosfera, fanii, zecile de fast food-uri din jurul intrarilor, aplauzele sugerate de monitoare, urarile pe ecrane (suna cunoscut?!), concursurile in direct, pasiunea pentru burgeri consumata la fiecare pauza (de ei, nu de noi; eu fugeam din cand in cand la locul de fumat). incredibil. si totusi adevarat. dupa 3 ore insa am plecat. meciul nu se terminase, dar rabdarea cam da. la iesire, am vrut sa cumpar o mana gigantica din spuma (tot din cauza celor de la friends – bata-l vina pe joey), dar la un second thought, mi-am dat seama ca nu prea am ce sa fac cu ea. oricat de amuzanta era pe moment.

dupa o coada la bilete in times square, la cabinele tkts, am aplaudat apoi o piesa pe broadway, din randul 4 (catch me if you can – excelent! – aveam in plan si piesa lui daniel radcliffe – dar bilete n-am mai gasit neam). daca nu am fi lasat-o pe finalul sederii, am mai fi stat si la alte cozi pentru alte piese, pentru ca aceste musical-uri live sunt ca niste filme dolby surround. pot sa le spun asa? te tintuiesc in scaun aproximativ 2 ore sau mai putin si te lasa cu gura cascata. iar actorii de cinema pe care ii stii din filme sau seriale sunt si mai fascinanti in ele. pentru ca sunt foarte buni.

in alta seara, la a 2-a incercare (la prima, nu mai gasisem bilete), am fost la stand-up comedy, la upright citizens brigade theatre. excelent. nu se compara cu stand up-ul nostru. si nu o spun in nume de rau. pur si simplu nu se compara. iar la noi merg des. alte subiecte, alte modalitati de abordare. mai multa naturalete. parca se ridicase cineva din public, intrase pe scena si incepuse sa vorbeasca. despre orice. despre ce a facut acum 5 minute sau acum 10 ani, despre politica, despre vreme, despre vecini sau despre sapca din cap. nu despre sex, insa. si totul tinea de mimica, de intonatie, de privire. profitau de fiecare moment, de public, de aplauze. cu masura si cu imaginatie. nu degeaba stateau oamenii la intrare, la o coada kilometrica. asta daca nu aveau deja rezervare. asa cum am facut si noi, dar fara succes. nu ne gaseau in registre. si vorbisem clar. ne-a retinut insa un tip, din noaptea precedenta in care venisem si mai increzatori (in plus eu m-am rugat arzator – mai aveau doar 2 nopti de stat) si dupa ce am platit cei nu mai stiu cati dolari, am intrat. nu multi oricum. desi era locul in care louis c.k. era de-al casei. ba chiar si robin williams performa acolo.

ce-am mai facut? cate si mai cate. dovada ca picam morti de somn la ore tarzii. clubului i-a fost rezervata doar o noapte. noaptea cu sandalele fancy de la nunta (fapt pentru care sotul m-a urcat in taxi si la dus si la intors. pentru singura data in ny) si noaptea in care am ciocnit paharele de sampanie. ca de! noaptea  in care, la iesirea din club, desi cu durere de picioare, am poposit pe un gard, doar ca sa privim. viata de noapte, oamenii, hainele, masinile. si sa mancam cate un hot dog. in rest, noptile au fost dedicate unor baruri (exemplu notabil mulberry street bar – famous, tiny, nice and cosy), unor strazi, planurilor si cat s-a putut, somnului.

asa. si ziceam ca…

am fost la un concert de jazz la lincoln center (mai precis la dizzy’s club coca cola), unde am ascultat muzica buna, am testat un cocktail si am observat un public avizat. asta dupa ce ne-am chinuit sa intram. ultimii. pentru ca se ocupasera toate locurile. si in picioare nu se statea, clar. noi am stat priponiti la bar, langa geam, pe pervaz. noroc cu cele 2 perne, ca altfel ne nenoroceam fundurile.

iar apoi, in ultima seara, am fost la concertul U2 (pe giganticul stadion new meadowlands, cu o capacitate de aproximativ 100.000 de oameni!) care ne-a placut in egala masura. pentru ca fost genial. ei au fost geniali, scena a fost geniala, publicul la fel. ceea ce a facut ca si atmosfera sa fie cum altfel decat geniala.

curios lucru insa dupa concert. stiind ce aglomeratie va fi, oamenii venisera pregatiti. cei care nu se ingramadeau la autobuze sau la tren (ca noi), asteptau cu rabdare in parcare la un gratar sau picnic improvizat. isi scoateau din portbagaj scaunelele si mancarea si cel putin o ora, aveau de lucru.

cu rabdare, am luat si noi orasul la pas. din cele 5 cartiere, am ajuns in 4: manhattan, brooklyn, queens, staten island.

am tot insistat eu si cu bronx, dar mereu ajungeam in alta parte. no worries, cum ar spune berenice, data viitoare.

iar brooklyn ne-a ocupat cam 3 zile. caci prea era fascinant. cu flea market-urile lui, cu casele, cu arhitectura, cu masinile, cu magazinele, cu restaurantul peter luger steakhouse (unde am intrat, finally, cu rezervare, caci e genul de obiectiv must do, si deci toata lumea does – de unde si aglomeratia; dar pentru ca s-ar putea sa fi fost best steak ever, imi pare bine ca l-am ochit si ca am ajuns sa ne infruptam din portia dubla).

iar manhattan a fost evident, crema. i-am testat supa lui seinfeld, direct la sursa, i-am vazut si casa si restaurantul. pe langa muzee, am luat-o frumos la pas prin central park (ieseam printr-o parte, intram pe alta), am stat in poienita, tot ca in filme, cu fundul in iarba privind la zgaraie-norii (dintre care si una din monstruozitatile lui trump), am asistat la un meci de tenis cu piciorul si apoi am fost la summer stage festival, cu gandul sa ii vedem pe ratatat. am plecat de acolo uzi leoarca. pana la piele. some things are meant to be remembered. sa ne fi vazut cum ieseam din parc uzi, cu gandul la cea mai apropiata statie de metrou.

dar pentru a marca momentul, o melodie zic sa ascultam. loud pipes / ratatat

de locuit am locuit in soho. am luat booking.com la puricat si am ajuns la acest hotel design, superb. mondrian soho. caci daca nu acolo, atunci unde? a se vedea in poze splendoarea locului, camerei si zonei. dar si mai important, splendoarea privelistii. astfel, criteriul s-a impus de la inceput. geamuri inalte, cu vedere spre minunatul oras. si desi ne invarteam cu greu in camera de 2/2, cu baie minuscula, vederea a fost excelenta. de la etajul 16. nu foarte sus, dar indeajuns. pe langa priveliste, un bonus neasteptat a fost ipad-ul. la hotelul asta era camera si ipad-ul. how is that for a change?!

in plus, e fantastic de stat in soho, pentru ca acolo sunt magazinele delicioase, mai ales alea de accesorii si decoratiuni, apoi cele cu mobilier industrial, apoi galeriile, apoi terasele chic (cum le-am gasit denumite in ghiduri). acolo sunt multe si toate sunt minunate. e aproape de centru, e la 2 pasi de chinatown si little italy, e la un pas de broadway, care traverseaza si conecteaza totul. e aproape de world trade center site si de raul hudson. e aproape de tribeca. cum o fi pe acolo cand e tribeca film festival?

am facut circuite cu autobuzele greyhound, am luat taxiul intr-o noapte, am mers cu autobuzul, cu metroul, dar cel mai des si mai mult pe jos. si ce placut. pentru ca eu voiam colo si colo, iar el se descurca cu harta. eu eram buna la ochit locuri, el se organiza in gasirea lor. cata eficienta.

la targurile vintage si de antichitati nu prea am dat dovada de eficienta. in 2 zile, am pierdut cate 3-4 ore. in a 2-a zi, imi amintesc ca a fost si ceva ploaie. n-a contat. pentru ca erau multe tarabe, multe lucruri interesante, multe si frumoase. le-as fi luat pe toate, daca aveam bani. toate care imi placeau. si daca aveam unde sa le depozitez si cum sa le transport. si mi-au placut multe, ce-i drept: genti, cercei, ceainice, fete de masa, rochii, bluze, creioane colorate, albume, pahare, farfurii. doamne, ce era acolo. ah, si niste scaune. m-am ales cu o fata de masa inflorata, cu o geanta fantastica, cu o fusta colorata si o bluze bleumarin. au mai fost si niste achizitii pe post de cadouri, dar cam atat.

pentru detalii, iata aici variante de flea market-uri. eu am bifat hell’s kitchen, brooklyn si chelsea putin. daca mai aveam timp, presimt ca il mai pierdeam si in altele. dar prea ma astepta omul rabdator sa termin cu prostiile mele. nu puteam sa il las chiar asa. cat timp am stat in hell’s kitchen cel putin, a nimerit intr-un bar la o bere, unde treptat au inceput sa se adune oameni ciudati. dupa spusele lui. ma astepta impacientat. a fost fun.

de mancat, am mancat numai bunatati. junk food nu, dar la ora de pranz, destul de multe sandvisuri. erau insa excelente. si niste hotdogi tarziu in noapte, dupa club. poate mancarea de la halal guys sa fie pe post de junk food, dar contextul in care a fost consumata este memorabil. vezi video. cozile sunt reale.

dar au fost destule locuri pentru sufletul nostru, locuri speciale, precum restaurantul lui de niro din greenwich village, steak house-ul de mai sus sau magnolia bakery. in little italy pe de alta parte, mancare italieneasca foarte buna. de 2 ori am testat. apoi, la restaurantul faimos din seinfeld, tom’s restaurant, a fost interesant, desi nu cel mai gustos. ma asteptam la clatitele cu maple syrup sa fie mai bune. gustoasa a fost supa de creveti de la soup man. gustoasa rau. am primit la pachet cu supa si un cod de reguli al clientilor (if not obliged, no soup for you). am mancat la un moment dat si la un restaurant dubios, cu raci construiti in tavan pe post de lustre. ploua afara si am zis sa intram. pacat. am incercat si un cheese cake la unul dintre restaurantele junior’s (faimoase, zic ei). nu prea. deloc aromata. ba chiar uscata. iar locul nu e mare smecherie.

un alt loc deosebit si delicios a fost eataly. un spatiu foarte mare in care sunt adunate laolalta dulciuri, bauturi, mancaruri, vanzatori, ospatari si mese. dintr-o parte cumperi, in alta servesti. bunatati, nu alta. am savurat totul la eataly. recomand cu drag si cu pofta. pe acelasi sistem, dar cu alte ingrediente, functioneaza si dean deluca. alta minunatie.

si last but not least, restaurantul hotelului s-a ridicat la inaltimea design-ului. mancare buna, apetisanta, aspectuoasa. farfurii dintre cele mai delicioase si tacamuri de luat acasa. intr-un decor luminos si linistitor. micul dejun, excelent.

cat despre magazine, am intrat in cele cu decoratiuni in nestire. cum imi picau ochii pe ceva, cum intram. nu am iertat nimic. pe ici pe colo am facut si poze. am intrat si in cele de haine in paralel, care-cum ne faceau cu ochiul.  am pierdut timp pe la top shop, la american apparel, la banana republic, la macy’s (10 minute maxim), la bloomingdale’s (mai putin de 10 minute).

dar in rest au fost asa:

magazine de luat in seama – sur la table

kiosk cu faimoasele caramele salt water taffy

fishs eddy

michele varian

new york vintage store

uniqlo (pentru tricouri simple, albe, misto, din materiale naturale)

din cele de mai sus am cumparat cadouri pentru oameni dragi, dar am si achitionat una-alta in interes personal.

apple store din 5th avenue

cam toate magazinele din meatpacking district (unele doar din curiozitate)

rag&bone (tot din curiozitate, caci sunt tare scumpe lucrurile)

white (mobilier si accesorii)

dear: rivington; forbidden planet;

si inca altele, dar trebuie sa imi aduc aminte.

ah, si sa nu uit de experienta victoria’s secret. jur ca am stat aproape 2 ore in magazin. am plecat cu ceva lucruri, care zau daca nu picau bine pe corp. ajuta si reclama, ajuta si posterele imense plasate strategic prin magazin, ajuta si modelele, dar serios ca veneau bine si pe mine. iar consilierul personal care te insoteste la cabina (te ajuta la gasirea masurii, la variante de model, la culori etc) a fost o chestie placut surprinzatoare. oricum ar fi, a fost dragut pentru o prima data. si lucrurile i-au placut si lui. nu doar mie. ceea ce a fost un mutual benefit.

altceva? sigur au mai fost. au mai fost, pentru ca scuza era urmatoarea: suntem in luna de miere, suntem in ny, urmeaza alte cateva zile de relaxare, pe o insula intr-un colt de caraibe. deci sa profitam. asa cum spuneam la inceput.

am lasat multe in urma. locuri descoperite pe parcurs, recomandari, sugestii venite ulterior. pentru o alta data. caci data asta, daca era dupa mine, n-as mai fi plecat. pentru ca pulsul orasul a fost prea puternic. am ramas in schimb cu vibratia zilei si energia noptii, cu imaginea oamenilor efervescenti si imbracati misto. cu mixul mijloacelor de transport (o combinatie de masini mici si mari, taxiuri, autobuze, biciclete si trotinete dintre cele mai amuzante), cu fosnetul si agitatia, cu colturile de strada, cu popasurile spontane. fumatul complet interzis, ba chiar uneori si la terasele exterioare, a fost o problema la inceput. dar nu prea grava, caci m-am adaptat. in rest, totul magnific. dar absolut.

prima si ultima seara petrecute in ny sunt de neuitat. prima in care am stat pe bancuta in madison square park (cu o tentativa esuata de cina la shake shack – din cauza cozii) si ultima in care dupa U2, am stat la discutii pe terasa hotelului. si apoi, ceva vreme lipita de fereastra din camera.

a fost o calatorie din dragoste. mi-a mers la inima. sotul este martor.

presimt un dor enorm, curand. cand imi aduc aminte, ascult melodia asta:

si invers, cand o ascult, imi aduc aminte.

recomandare: mergeti la new york. la un moment dat. pe bune.

alegeti orice itinerariu vreti, dar mergeti. si mancati bun la eataly. sau la dean&deluca.

iar daca pana acum nu ati intrat in atmosfera, ofer inca un bonus:

the street aesthetic of new york

update (11 ianuarie 2012):

am descoperit-o pe betty care a locuit in acelasi hotel ca si noi, cat timp a stat in new york. ce dragut sa revad camera si in alte fotografii. precum si ny-ul prin ochii altora.

2 Responses to “new york-ul”

Trackbacks/Pingbacks

  1. santa lucia « nunta de miere - 10 January 2012

    […] caci prea arata totul bine la jalousie plantation. atat de bine, incat hotelul gasit din new york (prima noastra oprire din luna de miere) a suferit modificari. de fapt s-a schimbat cu totul. s-a transformat intr-unul […]

  2. Trash the dress « nunta de miere - 30 September 2012

    […] nunta, urmeaza o luna de miere. Am scris despre ea. In doua parti. Dar dupa luna de miere, urmeaza o sesiune trash the dress. Pentru cine vrea. Pentru […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: