nunta

2 Aug

ne-am intors din luna de miere. suntem praf la capitolul somn. de 2 nopti ne facem de cap pe timp de noapte pana spre 5, 6 dimineata. pentru ca nu vine ene pe la gene. al naibii jet lag. dar e ok. asta e ultima problema. ce daca am dormit cate 2-3 ore? avem atatea amintiri incredibile. fucking amazing, ce mai. dar pentru ca inainte de luna de miere, a fost o nunta de miere, zic de ea sa mai vorbim putin. ca mi-a cam placut.

s-a intamplat asa. dupa noaptea dinainte, de care povesteam, a venit dimineata. sambata de dimineata. dimineata nuntii.

la 10 eram pe picior de plecare. tot spre locatie, cu gandul la alte decoruri si alte nebunii, pe ultima suta. caci nu se putea altfel. aveam de scris meniul cu creta pe tabla, de desenat un sotron, de atarnat panglici si lampioane, de verificat liste, de stabilit detalii finale. de primit briose, macarons si alte bunatati senzationale pentru candy bar. si cate si mai cate. asa ca am plecat. cu sot, nasi, cumnat. si am decorat, am aranjat, am planificat. vreo 2 ore si ceva. si ma uitam in jur si totul se aseza din ce in ce mai bine. cu tot cu probleme din partea celor din locatie, cu tot cu obiectii si comentarii urate, s-au legat bine lucrurile. pentru ca au fost alti oameni minunati care au compensat cu ideile lor de vis, toate rautatile. cand am vazut-o pe andreea, insotita de catalina burciu, cum aranjeaza totul si le pune pe toate cap la cap in cel mai neconventional si neasteptat mod posibil, am stiut ca florile imi vor depasi cu totul asteptarile. si ca vor fi exact elementul fantastic care va transforma pur si simplu nunta. si inca nu stiam cum arata buchetele. si nici lumanarile. si nici aranjamentele finale pentru mese. vazusem doar pomisorii si accesoriile cu care a fost decorat pontonul. a fost de ajuns. am plecat impacata si entuziasmata, undeva pana in ora 1, spre coafor si alte procese de infrumusetare.

de-aici ne-am despartit drumurile, iar el s-a dus spre casa fratelui. cu haine, cu papion, cu pantofi si camasa de rezerva, cu purcel, cu catel.

2 ore am petrecut la coafor, timp in care m-am tot sucit si razgandit apropo de coafura. pe stanga sa fie bretonul sau pe dreapta? sa las parul in plata lui sau sa il prind? parca voiam sa il las liber. dar caldura excesiva parea sa fie un impediment. bine, atunci hai sa il prindem. sa nu transpire. ha! dar cum sa il prindem. in varful capului, intr-o parte? pe ce parte? noroc cu maria care s-a priceput si a iesit excelent. la capitolul manichiura-pedichiura a fost simplu. si la obiect. oja a fost cam greu de gasit. caci stiam exact ce vreau. doar ca nuanta de cafe-au-lait sau cum se numea ea, era pierduta in multitudinea de culori rosiatice, portocalii si rozalii. dar am reperat-o.

si nasa si-a reperat coafura preferata si uite asa am plecat aranjate si motate de acolo. eu cu tot cu floare-n par.

am ajuns acasa, unde ne astepta o d-ra frumoasa (pe numele ei traviata) cu trusa ei de machiaj, parinti, soacra si matusa. au venit pe rand 2 dintre cele 6 domnisoare de onoare si am inceput pregatirile. rochie, vesta, accesorii, machiaj. printre ele o tigara si un pahar de sampanie, niste imbratisari, pupaturi si multa veselie. parca a fost si ceva de mancat. putin acolo.

primul lucru? faimoasele cupe de silicon. pe care le-am tot privit cu suspiciune, dar care si-au facut treaba. au stat la locul lor si au dat bine. cupe din astea se gasesc la etam. apoi chilotii crem de la irina. simplu. cu rochia la fel. simplu. am tras-o rapid pe mine, cu ajutorul altor 4 maini.

 au urmat accesoriile. ce sa accesorizez la aceasta rochie minunata, facuta cu drag de irina, ca sa poarte noroc si sa aduca iubire? in cap aveam deja o floare. am ales-o peste bentita irinei, care totusi nu venea bine si peste bentita bleu cu roz, care parca nu se potrivea. ce sa mai pun? mai voiam eu ceva. ceva de pus la gat sau in ureche sau la mana. sau ce? aveam manusile lucrate de mana mamei, dar parca nici ele nu mergeau. iar patul era plin de multe multe lucruri, luate de pe ici-colo. ba din bucuresti, ba comandate pe net, ba de prin constanta. le-am luat treptat, pentru ca stiam ca o sa le combin cum trebuie la momentul potrivit. momentul potrivit era asta, iar combinatia a iesit perfect, odata ce am pus un cercel in ureche. sa fie unul si sa fie cu bucurie. mai departe. o bratara dubla. bratara si cercel. excelent. e de ajuns, asta e, cu asta defilez. doamnele si fetele si-au dat acordul, tata se agita cu aparatul foto, in toate unghiurile. ne distram. doar ca rochia avea un fel de brau, care trebuia legat la spate, intr-o funda simpatica si eleganta. nasa a fost singura capabila de o funda memorabila si jucausa. mi-a placut asta la ea. m-a ajutat si la cadourile domnisoarelor de onoare si mainile ei pareau sa faca minuni.

in alta parte a orasului, se imbraca si el, intr-o atmosfera de veselie si de glume, dupa cum urma sa aflu si sa vad in fotografii.

dupa alegerea spontana, dar inspirata zic eu,  a accesoriilor, am trecut la machiaj, care a durat vreo 40 de minute si a iesit o minunatie cu gene false, pentru prima data. traviata a facut o treaba minunata, desi am schimbat rujul ales de ea la final cu altul, caci mai discret e mai cochet. cel putin, in cazul cu pricina. am dat jos esarfa menita sa nu imi pateze rochia, am mai facut o fotografie-2-3 si am iesit din casa.

mi-am luat ziua buna si am coborat sa-mi intampin sotul, care ma astepta deja de 10-20 de minute. cat de bine arata in smoching-ul lui cu papion in buline. excelent. mi-a placut mult de el, fapt pentru care l-am pupat cu drag si am plecat. fara surle, fara trambite, dar nerabdatori si cu zambete pe buze.

inainte de cununie, a intrat o melodie. un madredeus binemeritat. amdraci a sesizat momentul si a fost perfect.

cununia religioasa de vreo 30-40 de minute sau cat o fi durat a generat cele mai multe poze pe minut, din toate unghiurile posibile. a fost bine, fara emotii, dar cu un nod in gat la cuvantarea de final a preotului. pentru ca vorbea de o casnicie pana la moarte, ceea ce imi suna bine, dar foarte departe. a existat si un moment neplacut, in care peste vorbele preotului s-a auzit o muzica, dar voi trece peste asta, caci lipsa de bun simt trebuie ignorata, atunci cand chiar nu poate fi corectata.

la final, am primit flori multe si frumoase, am pupat si am imbratisat invitati frumosi si veseli, pe care ulterior i-am poftit la un pahar de sampanie si niste nimicuri micute, dar bune, de mancat. invitatii insa s-au orientat mai degraba spre candy bar-ul, care pur si simplu astepta sa fie devorat. toate deodata sau pe rand: macarons (delicioase si colorate de la madame lucie), briose (multumesc, mazi), bredele, cirese, grisine, bombonele, caramele. iar pe langa toate astea, faimosul si gustosul cozonac al soacrei. din care am capatat si eu un sfert de bucata. pentru ca se pare ca multora li s-a parut gustos. ceea ce l-a facut si mai faimos.

si apoi ne-am mai tras in niste poze, cu unii, cu altii, pe rand, cat am avut timp. ma uit acum pe poze si se pare ca nu am reusit sa adun toate d-rele de onoare la un loc intr-o poza si nici alte persoane. dar a fost nebunie, clar. si agitatie, in stanga si in dreapta. si in plus, l-am rugat pe radu fotograful sa faca poze acolo si unde crede ca trebuie. sa nu ne puna pe pozitii prea des, ci sa surprinda el ce crede de cuviinta.

in toata nebunia insa, cred ca am reusit sa adun niste minute, din toata ziua si noaptea,  in care am constientizat ce se intampla. ceea ce a fost foarte bine. pentru ca e important. sa fii acolo din cand in cand. sa nu te ia valul chiar tot timpul. sa iei aminte ca asta e nunta ta, ca se intampla once in a lifetime si ca e bine. am constientizat de altfel si durerea cauzata de sandalele cu toc de 11 cm, asa ca am eliminat-o rapid, inainte de vals, cu ajutorul tenesilor.

emotiile cele mari s-au adunat la vals, unde picioarele naibii tremurau de-a binelea. si inainte si pe parcursul dansului. mai ales pe la jumatate, cand am pierdut sirul pentru o secunda si am zis in gand: aoleu, s-a dus valsul. am pierdut ritmul, ce mama naibii fac.am ramas pana la urma pe pozitii, si eu si el, am revenit rapid si am onorat-o pe edith piaf cu o coregrafie facuta de iuno dance si realizata de noi, in proportie de 99%. sper ca lungimea rochiei sa fi ascuns emotiile ce s-au intins pe o durata de 2 minute si ceva. cu emotii cu tot insa, m-am bucurat de acest dans, pentru ca a fost dansul nostru. si-o sa-mi amintesc de el toata viata. dans pentru care am facut vreo 6-7 repetitii, amuzante toate si surprinzator de placute. asa cum fiecare moment special, fiecare calatorie sau persoana se asociaza cu o melodie, asa voi identifica acest vals cu noaptea nuntii in care ne-am zambit mereu si ne-am cautat pe alocuri cu privirea. voi adauga la acest La Foule si Muro Shavo, caci si asta a fost un punct culminant.

dupa vals, alta viata. totul a venit de la sine. cu asa naturalete, incat parea o petrecere normala in care eu mergeam si mai vorbeam ba cu cei de la masa 16, ba cu cei de la masa 1, ba de 10, ba de la 6. 6 adica masa noastra. masa pe care mi-am dorit-o normala, plasata printre ceilalti, fara pretentii de prezidiu si decoratiuni pompoase. prezenta a 2 buchete si a unor litere care ne desemnau mr si mrs, a fost de ajuns.

si uite asa ne-am distrat pana dimineata, cu hore, cu jay-z, cu provincialli, cu salt’n’pepa, cu amdraci, cu bryan ferry si cati si cate or mai fi fost. m-am mai enervat pe ici, pe colo, involuntar, dar a trecut. initial nervi legati de muzica. nu stiu de ce. nu ii puteam stapani.

apoi legat de servire. chelnerii iti taie pur si simplu avantul de a te bucura de fiecare moment. sau altii care nu stiu cum e cu bunul simt. nu cunosc. si nu simt.

undeva dupa rasarit, dupa dans, dupa mancat friptura cea buna, singurul fel pe care l-am savurat, dupa multa apa, red bull si fresh de portocale, dupa aventura din herastrau de la skate park unde m-au dus fetele cand m-au furat si unde ne-am amuzat copios, am inceput sa strangem din lucrurile pe care le carasem de acasa sau pe care le comandasem de la unii-altii. acum stau frumos intr-o camera, ma asteapta sa le pun la locul lor. un paravan cu pasarele pe sarma si chilotei la verde, o casuta postala, niste vase de bucatarie, 2 litere colorate, niste perne nespalate si alte cateva.

pe langa toate astea sunt niste cadouri minunate, cateva plicuri semnate cu mesaje amuzante si desene creionate.

ce bine arata casa noastra, pe la 8 dimineata asa, cu haine si cutii aruncate, cu flori luate la pachet si cu 4 oameni obositi, dar cu chef de inca o poza. poza cu nasii de atunci, o voi pune frumos in rama galbena, marca Friends, caci acolo ii e locul de cinste.

doamne, am facut si o nunta, in care m-am implicat cu placere si cu entuziasm. fapt pentru care iti multumesc pentru ajutor. sper ca am multumit/distrat si invitatii. caci noi ne-am simtit bine, asa obositi cum paream uneori. ne-am simtit bine, dovada ca ne uitam cu drag la pozele facute de radu. si de tata. si de altii.

This slideshow requires JavaScript.

si la dansul filmat de nas.

daca ma intreaba cineva daca as repeta experienta, as tinde sa zic ca da. pentru m-au fascinat cautarile si ideile puse pe hartie, la ore tarzii in noapte. m-au dezamagit extrem oamenii, unii dintre ei, dar daca am alege alta locatie, as repeta in totalitate experienta. pentru ca serile in care discutam detalii si mai planuiam cate ceva, au fost geniale. iar zilele in care o vizitam pe andreea sau schimbam mailuri pe tematica florilor sau a altor idei, mi-au mers la suflet. la suflet.

si as mai repeta experienta, pentru a retrai valsul, ala cu tot cu emotii, calatoria cu fetele in herastrau, in skate park, la baraka, dupa care declaratia lui scrisa cu creta pe ponton, pe post de rascumparare si intr-un final, toate sentimentele care m-au bantuit in ziua aia. in ziua fara ploaie (multumesc din tot sufletul), dar cu caldura excesiva.

recomandarea este deci, urmatoarea: daca vreti nunta, faceti nunta. pentru ca unii nu vor. si daca e sa fie, sa fie din aia personalizata. nu un eveniment de bifat in calendar. pentru ca timpul alocat este mare, iar banii se tot aduna. si trebuie sa existe un echilibru. ce merita, ce nu merita. dar toate sa aiba un rost. si o idee. care sa devina ‘cea mai’ personala amintire. chiar daca exista peste 100 de martori.

Advertisements

2 Responses to “nunta”

  1. Mari 15 October 2011 at 3:57 pm #

    Buna,
    Imi place foarte mult decorul facut de Andreea si mi-as dori mult sa apelez la ea anul viitor, insa nu stiu daca imi voi putea permite :(
    De aceea, te rog, daca nu este o problema, sa-mi spui (orientativ macar) cam cat te-au costat pe tine florile? Daca nu, macar buchetul de mireasa.
    Sunt absolut superbe.

    Cu drag,
    Mari

    • anasimaria 21 October 2011 at 12:46 am #

      Hei. Multumesc.

      Nu mai stiu exact cam cat a fost fiecare in parte.
      Dar intr-adevar au costat ceva. Pentru ca au fost destul de multe. Si diferite.
      Nici buchetul nu mai tin minte exact cat a fost, dar cred ca a depasit 5 milioane.
      Oricum ii poti cere ei o medie pentru un buchet, caci in rest, toate detaliile conteaza: rochia, nuantele, tu, personalitatea si inca multe altele.
      Asta ca sa iasa buchetul potrivit. :)

      Ana

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: