conceptul

17 Apr

first thing first a fost friends. pentru ca suntem fani. eu mai mult. si am zis asa: hai sa integram cumva conceptul in nunta noastra. pentru ca invitatii ne sunt prieteni dintre cei mai buni, pentru ca vrem sa fie intre prieteni, pentru ca vrem sa fie o petrecere ca oricare alta, la care am invitat prieteni. ok, mai multi ca de obicei, dar prieteni cu care vorbim des si cu care iesim constant. de la cei cu care ne conversam in fiecare zi pana la cei cu care ne conversam o data pe luna. fie si in social media, daca nu intotdeauna live. pentru ca asa ies bine petrecerile. cu oameni apropiati. vizualizam deja proiectiile si decorul si ramele foto galbene din friends, puse pe mese, pe post de numere.

intre timp, am ales locatia si am lasat friends deoparte. i-am pastrat in inima. pentru ca nu puteam face anumite lucruri, am inceput sa disecam. mai mult eu, evident. no harm intended, oricum. nu sunt genul care sa il trag si pe el dupa mine, la fiecare decizie. i-am cerut de fiecare data acordul, dar in rest, mi-am batut singura ideile cap in cap. asa. deci. am luat-o pe mai multe cai. ce ne place cel mai mult, ce ne uneste, care sunt pasiunile comune. si cum le putem ilustra in nunta noastra. am bifat, am debifat. si am ajuns la un element intangibil care ne leaga de 10 ani incoace: spontaneitatea. care se traduce, in mod particular, in simtul umorului. spontaneitate in a face lucruri deodata, azi si acum; in a rade la nimicuri ca niste copii; in a face glume pe seama noastra; in a lua decizii bazate pe instinct. am mers mai departe si am zis: orice vom vrea sa facem in aceasta locatie, sa facem, daca putem. sa se lege cumva, dar sa nu mergem pe o idee fixa. sa nu ne legam, de exemplu, de pasiunea pentru calatorii. si sa facem vreun tur al lumii pe un ponton. nu. sa fim spontani si sa gandim ce si cum am vrea sa fie momentul respectiv. sa fie cum suntem noi. veseli. sa fie cat mai familiar. sa ne reprezinte. ca suntem uneori mai glumeti, alteori mai ironici, dar mereu cu chef. si din toate caracteristicile astea, am ajuns la urban-vintage. pentru ca eu sunt fanul vintage, iar el fanul urban. uneori, pastram proportii egale. dar niciodata invers. astfel ca, o nunta, in capitala, trebuie sa fie urbana. asa cum suntem si noi. dar sa fie si vintage, ca sa fie si de la mine ceva in plus. asa ca hai sa fim spotani cu urbanul si cu vintage-ul.

si dupa asta au inceput sa curga alte idei. multe cu semnul exclamarii. cateva cu semnul intrebarii. zeci de site-uri si bloguri citite, ceva reviste rasfoite. si un targ ratat la marriot.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: